Aharon Appelfeld: ce şi cum ne amintim…

Aharon AppelfeldS-a născut, la 16 februarie 1932, la Jadova, în fostul judeţ Storojineţ din România Mare, într-o familie de evrei în care, pe lângă idiş şi germană, se vorbeau ucraineana, româna, franceza. („Prima mea limbă a fost germana…” avea să mărturisească Aharon Appelfeld mai târziu.) A avut copilărie doar până să înceapă al Doilea Război Mondial. În 1941, mama (pe nume Bunia) i-a fost asasinată; apoi, alături de tată, a fost deportat într-un lagăr de muncă din Transnistria, mai exact la Moghilev-Podolsk (cf. Emil Satco), lagăr din care a izbutit să evadeze în 1942, ulterior trăind mai cu seamă ascuns prin păduri, cu teama că este fugar şi, mai ales, cu teama că este evreu („…noroc de mine că eram blond!” scrie în „Povestea unei vieţi”). În 1944 a fost luat de valul Armatei Roşii aflate în ofensivă, iar la puţină vreme îl regăsim în Italia, de unde se va îmbarca spre Palestina. Mai târziu, avea să studieze la Universitatea Ebraică din Ierusalim (1952-1956) şi, după încheierea studiilor, să predea literatura ebraică la Universitatea Ben-Gurion.

La sfârşitul anilor ’50 începe să publice, în ebraică, versuri şi proză, devenind, treptat, nu doar unul dintre cei mai apreciaţi scriitori israelieni, dar şi unul dintre cei mai cunoscuţi autori israelieni din lume. Este suficient să spunem că romanele sale au fost traduse în peste 30 de limbi, iar potrivit France Culture este „unul dintre cei mai mari scriitori evrei ai timpurilor noastre”. Prima carte (conţinând nuvele) i-a fost tipărită în 1962, iar, imediat după aceasta, scurtul roman „Precum pupila ochiului” l-a determinat pe filosoful Gershom Scholem, care îi fusese profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, să-i spună: „Appelfeld, eşti scriitor!”.

În 1983 a primit Premiul Israel pentru Literatură, iar în 2005 i s-a decernat Premiul Nelly-Sachs pentru întreaga operă. Dar cu un an înainte primea Premiul Medicis pentru Literatură Străină (altfel spus, într-o altă limbă decât franceza), pentru romanul autobiografic „Povestea unei vieţi”. (Premiu care, în 2006, avea să fie decernat şi unui alt mare scriitor cu rădăcini în zona noastră, Norman Manea, pentru „Întoarcerea huliganului”.) De altfel, „vitrina” sa cu premii e mult mai largă, în ea regăsindu-se şi premiile „Boccacio”, „Bialik”, Independent Foreign Fiction.

În limba română, i s-au tradus romanele: „Badenheim 1939” (1979; Polirom, 2007), „Pentru toate păcatele” (Hasefer, 2000), „Caterina” (1989; Univers, 2002) „Povestea unei vieţi” (1999; Polirom, 2009).

Potrivit prezentării efectuate romanului „Povestea unei vieţi” de Editura Polirom, cartea relatează „experienţele trăite de Aharon Appelfeld de-a lungul a aproape opt decenii – anii dinainte de război, deportarea, evadarea din lagăr, lupta pentru supravieţuire în pădurile Transnistriei, viaţa din tabăra de refugiaţi din Italia, emigrarea în Palestina, anii de armată şi cei de studii, descoperirea vocaţiei de scriitor –, urmând cursul întortocheat al memoriei, redat admirabil prin stilul eliptic, lacunar, presărat cu nenumărate salturi temporale, ce conferă autenticitate şi onestitate prozei lui”. Cartea „este de fapt povestea genezei scriitorului, a eforturilor sale de a-şi clădi o viaţă nouă pe rămăşiţele trecutului, de a reînnoda legăturile cu moştenirea iudaică şi de a-şi descoperi propria voce în oceanul polifonic al literaturii, scriind într-o limbă adoptivă”. Potrivit Booklist, acest roman „nu este o naraţiune cronologică a unor evenimente trăite, ci o discuţie deschisă şi sfâşietoare despre ce şi cum anume ne amintim, despre ce înseamnă să fii evreu şi cum să scrii despre asta fără a aluneca în sentimentalism sau retorică goală. Este povestea unei experienţe cu neputinţă de povestit”.

Tălmăcesc din „Povestea unei vieţi” (versiunea în franceză): „Cei din generaţia mea au vorbit foarte puţin despre copiii lor, despre casa lor, despre ce li s-a întâmplat după război. Povestea vieţii lor le-a fost frântă, fără să se mai vindece. N-au reuşit să deschidă uşa dinspre partea întunecată a vieţii lor, aşa încât bariera dintre ei şi urmaşii lor s-a ridicat”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: