Oraşul cui…?

Din 1985, primele capitale europene ale culturii au fost, în ordine, Atena, Florenţa, Amsterdam, Berlin, Paris… Iar deunăzi, la o vorbă pe acest subiect, un amic binişor aşezat în context, întreba retoric şi îşi dădea iute răspuns: „De ce nu vrea Parisul să devină capitală europeană a culturii?! Fiindcă este!!!”. În gluma sa, aparent seacă, găseam totodată informaţia că da, Parisul a fost unul dintre primele mari oraşe cu acest statut, dar şi cea că, până şi de nu-l va fi avut ca atare, nu s-ar fi găsit cineva să se îndoiască de faptul că Parisul (mai numit Oraşul luminilor sau al iubirii) n-ar fi o astfel de capitală. Dar ce legătură să existe între Paris şi Suceava?! Pe cale de consecinţă, ar putea fi totuşi una. Fiindcă, mai apoi, s-au încumetat să aspire la acest titlu (unele au reuşit, altele nu, dar perspectiva a fost şi este susţinută de însăşi Direcţia de Cultură a CE) inclusiv oraşe mai mici, de care românii (desigur, şi alţi europeni) nici n-au auzit. Iată, spre un exemplu, am făcut recent o călătorie, doar prin lecturi, în oraşul suedez Umea (80.000 de locuitori), căruia i se mai spune „Oraşul mestecenilor”, capitală culturală în 2014. Dacă o veţi face şi dvs., veţi sesiza diferenţe, dar şi apropieri, inclusiv din registrul lui „s-ar putea face”; cu dorinţă, inspiraţie şi, nu în cele din urmă, devotament pe termen lung. Iar când spun „inspiraţie”, am în vedere că Suceava şi proiectul său au nevoie de o poveste din care să poată rezulta o temă (iată, Ghidul CE oferă, printre altele, exemplul portului Liverpool – 2008, ce a mizat în acest sens pe rolul său în comerţul cu sclavi!). Poate că şi de un supranume. Dacă nu al luminilor sau mestecenilor, al cui poate să devină oraşul Suceava?…