În urmă cu un an, Bondy Stezler, care trăieşte de 39 de ani în Israel, îşi amintea de copilăria petrecută în Rădăuţi.
„M-am născut pe strada Ştefan cel Mare din Rădăuţi. Se intra printr-o boltă, acolo locuia şi doctorul Brener. După doi ani, ne-am mutat lângă Grădina de Tir. Aveam o copilărie fericită, ne jucam în grădină. Aruncam o sticluţă golită de penicilină, legată cu aţa de copac şi cu praştia încercam să o ţintim. Năzbâtii, năzbâtii. Era un joc avansat în acele vremuri. În grădina de acasă aveam agrişe, pere, vişine. Când mergeam la lunca de la Volovăţ, luam o papiotă cu aţă, un dop de plută, o cutie goală de la crema de pantofi, puneam viermi de la gunoi, luam un bold din croitoria tatei şi mergeam la pescuit” povestea Bondy Stezler, recompunând nostalgic imaginea de altă dată a Rădăuţiului.
„Pe strada Ştefan cel Mare, până în capăt la parc, erau foarte multe familii de evrei, se vorbea idiş pe stradă fără nicio problemă, se vorbea de la un geam la altul ori se strigau de pe o parte sau alta a străzii. Erau figuri proeminente în peisajul rădăuţean sau în cadrul populaţiei evreieşti” îşi amintea cu un fel de bucurie amestecată cu tristeţe.
Acum câteva zile a ieşit de sub tipar cartea intitulată ”Osias Stenzler – fragmente autobiografice”, tipărită la Editura „Ion Prelipcean”. Cartea a fost realizată după un jurnal lăsat de Osias Stenzler, tatăl lui Bondy Stezler. Lectura cărţii este captivantă şi îndeamnă la meditaţie.
Comentarii