Ciprian Bojescu – un rătăcit(or) ?

Nici într-un caz! Sugestia din titlul volumului Rătăcind prin Bucovina. Pagini de jurnal, Suceava, 2015, m-a trimis cu gândul la un dezrădăcinat, un bejenar, când încă nu ştia ce înseamnă aceasta şi care a trăit acut fenomenul o viaţă întreagă – dorul poate fi uneori devastator –, reuşind să şi-l „stâmpere” alături de o soţie iubitoare de dincoace de sârma ghimpată aruncată în obrazul românilor de satanele istoriei, cu pretenţia de a o călări prin siluire.

C. Bojescu a scăpat ca prin urechile acului de grozăvia de la 1 aprilie 1941 (Mihai Sultana Vicol numeşte pe bună dreptate localităţile Lunca şi Fântâna Albă „Katynul românesc”), unde au fost mitraliaţi sute de oameni paşnici care şi-au părăsit agoniseala de-o viaţă, încercând să se refugieze în România. Cei puţini, care s-au salvat, mărturiseşte autorul, povestesc că şi după trei zile de la tragicul eveniment pământul se mişca, deoarece (unii) erau îngropaţi de vii. Nu s-a ţinut cont că în fruntea oamenilor se aflau preoţi cu icoane, că se aflau femei cu copii în braţe, bătrâni de 80 de ani, care nu voiau să rămână sub ciubota bolşevică rusească.

Până la urmă, pentru mulţi, prigoanei de dincolo (…din Peninsula Kamciatka până la Prut, vom găsi osemintele românilor) i-a urmat prigoana de dincoace, KGB-ul oferindu-şi asistenţa cu deosebită generozitate, ceea ce a dus la decimarea elitelor din toate straturile societăţii româneşti. Doar două exemple paralele edificatoare, prezente în cartea lui C. Bojescu: poetul Ilie Motrescu din Crasna, fiindcă a avut curajul să nu se lase intimidat de teroriştii sovietelor, a fost înecat în râul Prut (nu era o premieră, Antim Ivireanu a avut aceeaşi soartă), în vreme ce actorul Constantin Tănase a fost împuşcat la Bucureşti pentru o atitudine similară. Un alt reprezentant neînduplecat al românilor bucovineni, din zilele noastre, de data aceasta, este Arcadie Opaiţ, KGB-ul rezervându-i o soartă mai „blândă”. Aflăm de la Dan T. Gürtesch şi C. Bojescu date interesante despre cel ce avea să devină în 1994 preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. A fost exmatriculat în anul IV de facultate şi expediat pentru cuminţire doi ani în Siberia, de unde s-a întors, încercând să-şi încheie studiile. Reuşeşte, dar este aruncat alţi patru ani într-o puşcărie („blânda” Siberie nu-şi făcuse efectul scontat), după care i s-a găsit un domiciliu ceva mai „potrivit” cu pregătirea sa: munţii Urali, unde, timp de şase ani, a muncit ca tăietor de lemne.

Cei care luptă azi, uneori cu disperare, de cele mai multe ori cu sacrificii, pentru menţinerea conştiinţei româneşti dincolo de „graniţa blestemată”, pomeniţi de C. Bojescu în carte ca trăitori pe Golgota neamului, sunt inspiraţi şi din cuvintele de gravă simţire patriotică şi de un tulburător optimism mesianic ale unui nefericit înaintaş, în persoana lui Vasile Posteucă, textul său sunând ca un adevărat testament întru apărarea sufletului românesc: Dacă ne luăm răgazul să poposim un pic pe pragul cernit al Ţării Fagilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este o carte deschisă a durerii şi măririi neamului nostru. Şi primele cuvinte ale acestei cărţi ne spun că fără Bucovina n-avem ţară. Bucovina, cu Putnele, Suceviţele, Voroneţurile şi Cosminele ei, este însăşi inima istoriei noastre. Căci Bucovina nu este graniţă, ci vatră, inima unui neam. Leagănul unei istorii. Şi vatra, inima, nu poate fi dată nimănui, niciodată. Ea poate fi numai încălcată, pusă-n lanţuri şi ţinută, până ce dreptatea Providenţei vine şi-i trânteşte pe asupritori la pământ. Şi ziua aceasta a restaurării dreptăţii în lume va veni!

C. Bojescu, la cei 74 de ani, n-a obosit. El face parte din categoria oamenilor tăiaţi în piatră, a neînfrânţilor. E un navetist între Suceava şi Cernăuţi, iar drumurile sale, făcute cu mulţi confraţi, aduc în nord o rază de speranţă în plus. Refugiatul de pe vremea când era copil se opreşte pentru reculegere şi pentru a se întâlni cu oamenii satului în care a văzut cândva lumina zilei, numele localităţii amintind numaidecât de celebra formulă a lui Lucian Blaga. Satul se numeşte, aşadar, Iordăneşti, având o preafrumoasă legendă întru înveşnicire, reprodusă în lucrarea „File din istoria satului Iordăneşti”, apărută sub egida Societăţii Culturale „Arboroasa” şi alcătuită de Dumitru Covalciuc, Nicolae Şapcă şi Ciprian Bojescu. Iată ce spune legenda: la un moment dat, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil au coborât pe pământ şi au ajuns şi în acest ţinut unde apa Siretului e mai curată decât Iordanul în care a fost botezat Domnul Iisus. Văzând satul din apropiere, i-au spus Iordăneşti. A fost nevoie de o aprigă luptă, aminteşte autorul, pentru ca localitatea să-şi recapete numele, căci ruşii i-au spus Podlesnoie, ceea ce înseamnă, cred, „aşezarea de sub pădure”, altă cumplită bătaie de joc, pe lângă genocid, deportare şi devastarea monumentelor funerare româneşti, echivalentă cu nimicirea memoriei şi instaurarea hegemoniei elementului slav. E de menţionat că, prin crearea „Arboroasei” (29 martie 1990), această organizaţie şi-a direcţionat activitatea, zice D. Covalciuc (text preluat din „Zorile Bucovinei”, 8 martie 2000) către aspecte dintre cele mai importante, precum învăţământ în limba română, valorificarea bogăţiei spirituale a românilor din Bucovine, ocrotirea monumentelor noastre (ecleziastice şi funerare), a culegerii de folclor, întocmirea monografiilor de localităţi, editarea de reviste şi a Almanahului „Ţara Fagilor”, volumul fiind adus la lumină în fiecare an cu sprijinul mărinimos al Fundaţiei Culturale „Vasile Netea” din Târgu-Mureş, al cărei preşedinte e Dimitrie Poptămaş.

O noutate, măcar pentru o parte a cititorilor ziarului „Crai nou”, sunt informaţiile din cartea lui C. Bojescu de sub titlul „Pan Halipa şi Ceauşescu”, o scrisoare trimisă în 1967 de către vajnicul luptător pentru unirea Basarabiei cu România, de acum o sută de ani, Pantelimon Halipa, şefului statului român de atunci, unde se spune textual: …sper în concordanţă cu toată suflarea românească de pretutindeni că partidul comunist român, în frunte cu Dvoastră, va realiza la timpul oportun, unirea Moldovei de Răsărit cu România. Noi, Românii basarabeni, ne punem toată nădejdea că în sfârşit Românii din Moldova de Răsărit se vor uni cu fraţii de dincoace de Prut. O demonstraţie de forţă patriotică şi curaj nemaipomenit, în faţa căreia nu ai decât să te pleci cu smerenie. Şi, dacă-i vorba de „timp oportun”, acesta a existat după 1990, doar că înaltele autorităţi şi-au şoptit în barbă (ruseşte?) că le stă mai bine în fotolii străjuite de „steluţa cea de sus” de la… Kişiniov. Muşcaţi de filoxera puterii, au uitat (vorba vine!) că sunt români. Ori poate li s-a făcut sângele apă. Chioară! Deja încep să-mi sune în urechi versurile lui Mihail Eminescu din partea a doua a „Scrisorii III”. Şi de acolo, înapoi la Tratatul româno-ucrainean, calificat de Lazăr Lădariu (şi de câţi alţii!) o cumplită trădare. O trădare de fraţi! O abandonare definitivă a lor. Un tratat echivalent cu o altă sârmă ghimpată („blestemată”) între ocupant şi Ţara-Mamă („Cuvântul liber”, 30 nov. 2007).

Faptul că C. Bojescu a inclus în cartea sa astfel de materiale e o dovadă a vibraţiei sale pentru locurile natale. Inima sa bate în ritmul Bucovinei răşluite, sângerând în continuare. Şi ar fi de completat, alături de Alis Niculică de la Biblioteca „I. G. Sbiera”, că Domnul Ciprian Bojescu este un om bogat (un „rătăcitor” niciodată rătăcit), iar bogăţia lui nu i se poate lua, fiind IUBIRE, sentiment ce răzbate cu asupra de măsură din toată cartea, ca şi din următoarele versuri ale lui Petru Grior: Iertaţi-ne pentru faptul/ Că Prutul plânge/ Şi glia străbună/ Veşnic suspină./ Iertaţi-ne pentru faptul/ Că plecat-aţi departe/ Şi Ţara de Sus/ E iarăşi străină.// Iertaţi-ne pentru faptul/ Că Siberia-i grea,/ Gerurile-s mari/ Şi foamea-i crudă. Iertaţi-ne pentru faptul/ Că nu v-aţi întors/ Şi Patria-Mamă/ Astăzi vă uită.// Iertaţi-ne pentru faptul/ Că sunteţi părăsiţi/ Şi noaptea trădării mult v-a durut/ Iertaţi-ne pentru faptul/ Că-n secolul nostru/ Neamul lui Ştefan rămâne vândut. („Rugă pentru cei plecaţi”) Oare vânzarea de frate se iartă?…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: