Motto: „In dubiis abstine” (lat. „Să judeci, să decizi, dacă ai îndoieli”) maximă din dreptul roman
De la un timp nu ne mai putem învârti de atâta securitate, parcă niciodată nu am avut aşa de multă şi pe gratis, dintr-o dragoste exagerată faţă de România cred, altfel ce rost ar avea atâta vorbă, atâtea declaraţii cu partenerul cel mai cel pe flancul sud-estic, cu „apărarea partenerilor noştri” chiar şi când nu-i nevoie, doar aşa, să fie şi să nu trebuiască. Cică avem şi noi o strategie de securitate, aprobată prin ridicare de mâini, nu printr-o industrie de apărare cum fac alţii, nu, la nivel decorativ, să cântăm după cum suntem dirijaţi şi să nu ieşim din front.
Se spune că omenirea nu învaţă nimic de la istorie, repetă greşelile şi, dacă nu le repetă, are grijă să facă altele. Uite, bunăoară, noi, românii, ce-am învăţat din istoria mai veche şi din cea mai aproape de noi? Fiind vasali Sublimei Porţi, constând din tribut contra securitate (apărare), am rămas până la Regulamentul Organic fără armată (naţională), dar, atenţie!, turcul era de cuvânt: cât timp a fost o forţă militară, adică până pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, a apărat integritatea teritoriilor româneşti. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prin acordurile semnate de Hitler cu Antonescu, trupele germane au staţionat în teritoriile rămase din România, după amputările teritoriale din vara anului 1940, iar economia ţării aproviziona maşina de război germană. Tot ce-au luat nemţii din ţara noastră a fost plătit până la ultimul bănuţ, rezervele de aur ale ţării erau mari şi au trebuit ascunse la Tismana, ca să nu cadă în mâinile lui Stalin.
Acum suntem în situaţia aproape asemănătoare cu cea din timpul lui Hitler, Stalin şi Antonescu. Staţionează trupe străine pe teritoriul nostru, economia e în mâinile altora, nu avem armată şi nici dotarea corespunzătoare, în condiţiile în care suntem la mijloc, între provocările Rusiei şi NATO. Iar ne-am pus teritoriul şi patrimoniul la dispoziţia Alianţei, adică SUA, ca, la o adică, să pornească un război fierbinte de aici, de unde a mai pornit; şi rău ne-a mai fost.
Probabil că în toată lumea sunt războinici de salon, dar nu aşa mulţi ca la noi; şi aşa de vocali. Deja avem un cor de animatori ai războiului, foşti utemişti guralivi şi tembeli, fiii şi fiicele celor care răcneau „Stalin şi poporul rus liberate ne-au adus”, peste noapte, apărători ai democraţiei, furnizori de securitate, antiterorişti, campioni ai libertăţii. În caz de, ţineţi minte, niciun războinic cu gura nu se va înrola ca să lupte pentru ţară, se vor furişa pe la recepţiile potentaţilor, vor linguşi, se vor bate în piept cu sacrificiile făcute, vor împânzi barurile şi cluburile, vor pleca prin cele ţări exotice, în timp ce vulgul va muri pe front, va suporta bombardamente, lipsuri şi moarte. Aţi văzut vreo beizadea de Dâmboviţa pe frontul din Afganistan? Aşa se va întâmpla şi cu frontul care ni se pregăteşte, va fi susţinut numai de amărâţi, de cei fără pile şi fără bani. Cei care-şi ascut săbiile, în mod ostentativ şi provocator, de scările ambasadei Rusiei fac jocul altora; politica lumii n-a stat niciodată la mâna pigmeilor, pentru că cei mari s-au înţeles întotdeauna pe seama celor mici şi slabi.
Am crezut mereu că a pune teritoriul ţării la dispoziţia unei puteri, în cazul în speţă, la dispoziţia Alianţei Nord Atlantice, pentru o bază de atac împotriva Rusiei, este o greşeală pe care o vom plăti scump, indiferent de rezultat. Nu trebuie crezuţi cei care, afişând la vedere, lozinca interesului naţional, ne îndeamnă să renunţăm la documentele de identitate şi să devenim europeni. Păi ce, ca european trebuie să sari la gâtul altuia? A, da, încep să înţeleg că, până a ne globaliza, trebuie să-i reducem la tăcere pe cei care nu ne cântă în strună, iar asta se poate face aruncându-i pe căţei în colţii dulăului.
Nu ştiu când, în ce an („anii trec ca apa”) ne-a ameninţat, în mod explicit, Rusia? Era înainte de a intra în NATO sau după? Ştiu că Băsescu (am auzit că pune Nana la dispoziţia NATO), rău sfătuit, s-a apucat să trăncănească pe tema care i-a fost dată. Uite că ne lasă moştenire o ameninţare reală. Nu degeaba se spune că un prost aruncă un pietroi în baltă şi zece deştepţi nu-l pot scoate. Desfăşurarea de forţe pe flancul estic, de la nord la sud, din Estonia în România şi Bulgaria, ca răspuns la atitudinea Rusiei faţă de Ucraina, ar fi trebuit să-l descurajeze pe Putin. Când colo, ne-am ales cu adăugarea la arsenalul militar a 40 de rachete nucleare, intercontinentale, îndreptate, cum s-a spus explicit, împotriva duşmanilor apropiaţi, România şi Polonia. Cu o asemenea ameninţare, cât ne încălzeşte că va funcţiona la noi un centru (de comandă, bănuiesc, nu de strâns sticle goale) deservit de câteva avioane, câteva tancuri şi o mână de militari americani?
Cum vor plăti NATO – SUA folosirea teritoriului, potenţialului şi carnea de tun a României? Germania lui Hitler a plătit în aur (unii zic că ar mai avea o datorie către noi), dar SUA va plăti biologic, cu gene afroamericane.
Comentarii