Pe buzele tuturor, ora de religie. Ingrediente: unii care reclamă o îndoctrinare a minţilor agere, alţii care pledează pentru valorile morale pe care le cultivă religia. Se adaugă un preşedinte catolic care cere asocierea disciplinei cu excelenţa. Se presară trei miniştri. Şi trei proiecte de Lege a educaţiei diferite. Condimentăm cu un CTP care vrea istoria religiilor. Se amestecă cu spiritualitatea apărată de Puric, Pleşu, Patapievici. Şi ultimul ingredient… „Asociaţia părinţilor pentru ora de religie”. Se pune la copt. S-aveţi poftă! Poftă de educaţie, de valori, de credinţă.
Proaspăt scos din cuptor, subiectul încă frige. Legea educaţiei se modifică. „Înscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cererea scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor.” Gândind la rece, ne punem întrebarea: de ce a fost nevoie de atât de mult scandal? Lupta între orgoliile vorbitorilor, a celor care au pretins a avea competenţa de a formula opinii pentru cei din spatele micului ecran n-a creat decât confuzie. Ne-am susţinut elitele, am judecat adversarii ideilor noastre. Şi-am savurat conflictul. Unul săţios.
Nu ne-am hrănit cu olimpicii la religie. Nici cu petiţii pentru menţinerea disciplinei în şcoli. Am vrut un adevărat festin, cu acuzaţii, judecăţi, excese, obiecţii, oratorism. În loc să schimbăm meniul cu învăţăturile Părintelui Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Ilie Cleopa, am căscat gura la cei care şi-au exprimat reflecţiile despre îndoctrinare, manipulare, discriminare. Am gustat conflictul dintre tabăra creştină şi opozanţii ei şi-am înghiţit în sec, până să ne amintim că moralitatea, credinţa şi pedagogia sunt altă mâncare de peşte.
Am amestecat atitudinea unor clerici, dascălii nepricepuţi şi manuale prost scrise în aceeaşi oală cu credinţa. Haideţi, acum, să căutăm o altă reţetă, una pe bază de iubire faţă de Dumnezeu. (PAULA BIANCA BUTA, studentă, Cluj-Napoca)
Comentarii