Încă stăpâni ai oraşului

În orice punct cardinal al oraşului te-ai afla, ziua sau noaptea, eşti în deplină siguranţă, iar cel mai bun prieten al omului, câinele, ţi-e aproape. De diverse rase, mărimi şi culori, cu patru sau trei picioare, cu coada lungă sau fără ea, cu doi ochi sau numai cu unu, în haite mai mari sau mai mici, patrupedele se manifestă variat: hârâie, latră ameninţător, te muşcă; un spectacol gratuit, nevizionat însă de autorităţile în drept, care nu prea văd sau nu aud, pentru că nu circulă printre ele ca noi, muritorii de rând.

În cartierul în care locuiesc, patrupedele au deja teritoriul lor, bine delimitat, hotărâte să nu-l cedeze, concertând în grup sau individual, atacându-i pe unii trecători, nu pe cei care ar trebui măcar încolţiţi. Ei nu vin în cartier decât din patru în patru ani, atunci când au nevoie acută de voturi. Aş fi nedrept dacă nu aş recunoaşte că am mai văzut, rar, oameni care voiau să prindă câini, însă eşecul era total. Câte doi, cu câte o aţă într-o mână şi cu ceva boabe în cealaltă, umblau rugători în urma lătrătorilor care deja ştiau „lecţia” şi nu aveau cum să rişte. De la o zi la alta apar alte exemplare, se alungă prin cartier până se împrietenesc, iar oraşul creşte în siguranţă.

Unii şefi, iertată fie-mi exprimarea, bat bine din gură, promit marea cu sarea, fixează hotărât termene, apoi revin, se scuză, mai trimit câte un subaltern pe la şedinţele asociaţiilor de locatari pentru a-i calma pe cei agresaţi şi deranjaţi de membrii haitelor „Cuţu, cuţu” şi apoi pleacă, evident, cu un set de promisiuni ce dispar repede de pe lista lor zilnică de activităţi.

Plătim taxe şi impozite. Vrem ca oraşul să fie curat, să putem circula liniştiţi, să ne bucurăm de momente de relaxare, însă patrupedele ne tulbură apăsător nervii. Sunt un iubitor de câini, aşa cum îi îndrăgiţi şi dumneavoastră pe cei pe care îi aveţi în curţi, dar invazia de pe străzile municipiului şi de prin unele apartamente nu mai poate fi tolerată. Vreau să aflaţi (unii ştiţi bine) că are mai mulţi câini vecinul meu de la primul etaj, în numai două camere nedecomandate, faţă de câţi au fost prinşi de pe străzi în ultimul timp. Are o crescătorie de invidiat. Dar câte nu mai sunt în oraş, la fel… Nimeni nu le spune nimic, cu toate reclamaţiile noastre. Cine să ne ia în seamă?

Anul trecut, pe 15 august, nişte armeni, vizitând Mănăstirea Zamca, glumeau ironic: „La capitolul câini sunteţi, sigur, pe primul loc din Europa. Un record de invidiat”. Această stare de lucruri nu le trezeşte niciun sentiment de reproş celor îndreptăţiţi să acţioneze pentru eradicarea acestui fenomen; sau, poate, îi bucură? Nu mai suportăm scuze în mass-media, promisiuni deşarte care dovedesc neputinţă şi lipsă de bun-simţ. Aproape că nu mai poţi intra calm într-o scară de bloc, magazin, farmacie, oriunde rişti să fii muşcat, patrupedele te înconjoară ca la comandă, ca şi cum ţi-ar cere „parola”, iar apoi trec la atac.

Domnilor şefi, redaţi liniştea şi sănătatea locuitorilor municipiului nostru! Eliberaţi-ne din starea de disconfort cauzată şi de prezenţa masivă a câinilor. Chiar nu aveţi soluţii? Una v-o propun eu, dacă altfel nu se poate. Părăsiţi câteva ore pe zi fotoliile, mobilizaţi-vă subalternii şi veniţi alături de noi ca să blocăm ieşirile de pe străzi pentru ca hingherii să nu mai plece cu mâna goală. Faceţi-le şi lor o bucurie! E prea mult pentru dumneavoastră? Vi se şifonează cumva imaginea? Recunoaşteţi că propunerea vă surâde. Nu meditaţi prea mult. Vă aşteptăm!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: