- Să fi fost o preafrumoasă fiică a unui rege fenician, iar Zeus însuşi, vrăjit de ea, preschimbat în taur şi amestecându-se în turma regelui, îi stătu în cale. Pe când culegea flori, fata l-a remarcat ca fiind cel mai taur dintre tauri şi l-a încălecat. Însă taurul alergă cu ea tocmai în Creta, unde o făcu femeia sa, fără ca fata să ştie că el avea deja soaţă. Aflând apoi adevărul, tânăra femeie se aruncă în valuri, din care avea să fie culeasă de Afrodita, care o depuse pe pământ întins ce de atunci rămase a purta numele celei seduse de Zeus: Europa!
- Zilele trecute, pe TVR2, „La grande illusion” (1937) de Jean Renoir. Un film cam romantic pentru gustul de azi, cam tezist, despre întâmplări din marele război de la începutul secolului trecut. Marea iluzie era ca va rămâne şi singurul astfel de război. O poveste cu trei idei-cheie: Datorie, Onoare, Umanism. Concepte desluşite cam astfel: să nu fie cazul ca oamenii să-şi facă datoria (deoarece, cu de-a sila, chiar şi-o vor face!), de va fi cu putinţă să şi-o facă întru onoare (şi se credea că o anume onoare, ca semn al unei nobleţi a lumii dinainte, va fi fost îngropată chiar în acei ani…), însă peste toate să nu uite că sunt oameni, dincolo de graniţe (germani/francezi), dincolo de etnie (francezi/evrei), dincolo de grad militar şi poziţie socială (căpitanul aristocrat de Boldieu/ muncitorul devenit aviator şi locotenent Maréchal).
- Poate că până şi astăzi nu vom fi ştiind destui dintre noi ce va să însemne Europa Unită. Însă dintre numeroasele sale înţelesuri, mai vechi şi mai noi, până şi unul singur poate fi reţinut şi preţuit. Cel de alianţă politico-economică întru înţelegere, cât este cu putinţă între mari şi mici, întru pace. Azi se numără 70 de ani de pace în Europa (sau cel puţin pentru o bună parte a ei), chiar dacă e din aceea plămădită prin jertfele marilor iluzii şi ale marilor compromisuri.
Simbolic, tânăra cu nume de Europa a fost salvată. Nici cu voia sa, nici cu onoarea nepătată.
Comentarii