Corespondenţă specială de la Chişinău

Politica basarabeană şi viitorul UE

ChisinauÎn urmă cu 23 de ani (1992), luptele de pe malurile Nistrului s-au înteţit în a doua jumătate a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Tiraspolul aduce mercenariatul căzăcesc, ucrainean şi rusesc. Pe toată linia întâi a frontului se vedeau steagurile ruseşti şi bicolorul nistrean. Armata a 14-a, dislocată la Tiraspol, îi ajuta pe gardiştii nistreni. Tancurile ruseşti erau îngropate pe linia întâi a frontului. Mii de refugiaţi se retrăgeau de teamă că Tiraspolul, ajutat de Armata a 14-a, va ocupa Tighina. Şoseaua care leagă Tighina şi celelalte localităţi de Chişinău era plină de oameni care fugeau din calea războiului. În tot acest timp, românii basarabeni, voluntari şi poliţişti, rezistau atacurilor furibunde ale nistrenilor.

Nicio clipă încetarea focului nu a fost respectată şi nu a fost respectată atâta timp cât partea nistreană cunoştea fiecare mişcare a moldovenilor. Au fost cazuri de trădare clasică. Lucrătorii de origine rusă din aparatul Ministerului de Interne al Republicii Moldova par să se fi pus în slujba Moscovei şi Tiraspolului. Întâlnirile dintre fostul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, şi Igor Smirnov, (pseudo-preşedintele pseudo-republicii nistrene) nu au adus niciun rezultat. Şi Snegur şi Smirnov se învinuiau unul pe altul. Rezistenţa apărătorilor Republicii Moldova a fost eroică. Şi-au pierdut viaţa peste 1.200 de luptători. Au fost răniţi sute şi există şi mari mutilaţi.

Ca fost corespondent de război din partea cotidianului „România Liberă” am vorbit cu mai mulţi combatanţi. Mărturiile lor sunt zguduitoare. Mi se reaminteşte faptul că în linia întâia a frontului se află agenţi ai Tiraspolului. Armamentul voluntarilor lăsa de dorit. Se apărau cu sticle Molotov. Soluţionarea conflictului, spuneau ei, va fi numai prin forţa armelor. Mi s-au spus următoarele: „Voi, românii, nu vedeţi că toată Rusia este împotriva noastră? Ei au o armată de specialişti ucigaşi. Armata a 14-a este o curvă cu două feţe. Niciodată nu am crezut în bunele lor intenţii. Armata a 14-a este o armată de ocupanţi. Ei i-au înarmat pe bandiţii din faţa noastră.” Trebuie să reamintesc aici faptul că unii dintre apărători au luptat în Afganistan. Igor a ţinut să specifice, la rândul său următoarele: „Domnule ziarist, nu ne întreba ce facem. Vedeţi şi dvs., luptăm. Asta este meseria mea, să lupt. Avem mare nevoie de arme, de tehnică grea de luptă. Doamne, două tancuri de am avea, am elibera Tighina.” Un alt luptător, pe nume Lubomir, spunea: „Am vrut să plâng. Aşa mi-a venit. Oamenii noştri sunt buni şi singuri, buni şi puţini. Noi dacă pierdem poziţiile nu avem unde să ne retragem. Aici este casa noastră.” Tot el spunea: „Războiul ăsta e mai rău decât cel din Afganistan. Acolo a fost altceva. Apăram un sistem. Aici apărăm o ţară şi vom muri, dacă este nevoie, pentru ea.”

Cele mai crâncene lupte s-au dat în noaptea de 21/22 iunie 1992, când gardiştii nistreni au atacat postul de poliţie din oraşul Tighina (Bender). În acea noapte m-am aflat acolo. Au murit doi poliţişti. Rezistenţa eroică a poliţiştilor moldoveni a făcut ca ultimul punct de rezistenţă moldovenesc din Tighina să nu cadă. În schimb, a căzut la masa tratativelor.

Astăzi conflictul armat este îngheţat şi există pericolul izbucnirii unui nou conflict, din cauza situaţiei incendiare din estul Ucrainei. La 23 de ani de la conflictul de pe malurile Nistrului, pacea este ameninţată din nou. Ruşii nu vor să piardă Tiraspolul. Foştii combatanţi din războiul de pe malurile Nistrului şi marii mutilaţi nu beneficiază de nicio recunoaştere din partea autorităţilor. Unii dintre ei ajung să cerşească, iar alţii şi-au luat lumea în cap pierzându-şi orice încredere în ei şi în stat şi întrebându-se pentru ce au luptat.

70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial

Ziua de 9 mai va fi sărbătorită cu fast, la Moscova. Chişinăul, în frunte cu partidele stipendiate de Federaţia Rusă, va sărbători de asemenea ziua de 9 mai. Mass-media de limbă rusă şi presa scrisă nu mai contenesc cu osanalele ridicate „glorioasei Armate Sovietice”. Niciun cuvânt despre crimele săvârşite de „armata eliberatoare”. Totul despre Armata Roşie a lui Stalin care a eliberat Basarabia de cotropitorii fascişti români. Ne întrebăm: cum să fie eliberată Basarabia de români, când basarabenii sunt tot români? În urmă cu 70 de ani războiul s-a încheiat. Astăzi avem un alt război în estul Europei, în Ucraina. Ruşii vor totul. Vor refacerea Imperiului Ţarist şi Sovietic, mai ales cel Sovietic, desăvârşit la Yalta cu aportul nemijlocit al aliaţilor americani şi englezi.

Teama românilor basarabeni este justificată. Memoria lor păstrează imaginile crimelor săvârşite de sovietici în gulagurile din Siberia şi stepele asiatice. Ruşii nu i-au eliberat pe basarabeni. Asta nu vor să înţeleagă cei care, de fapt, vor cu orice preţ reintegrarea Basarabiei în spaţiul rusesc. Surprinde în mod neplăcut când vezi pe unii dintre locuitorii Republicii Moldova purtând pe reverul hainei panglica „Sfântul Gheorghe”, simbolul ocupaţiei. Rusia a stârnit războiul în secolul XXI. Liniştea păcii este spartă de războinicul zeu Marte de la Moscova şi Putin visează la înălţarea gradului de generalisim ca şi Iosif Visarionovici Dugaşvili Stalin.

Alegerile din iunie

În ziua de 14 iunie a.c., în Basarabia vor avea loc alegeri care vor decide viitorul, pentru patru ani, al locuitorilor dintre Prut şi Nistru. Presa audiovizuală şi scrisă acordă spaţii largi celui mai important eveniment politic. Partidele caută noi alianţe electorale. Campania electorală pentru câştigarea alegerilor este dură. Fiecare partid condamnă pe adversarii politici. Majoritatea parlamentară din Parlamentul Republicii Moldova, Partidul Socialist, a trecut la atac la baionetă împotriva partidelor care au şanse reale la câştigarea alegerilor.

Alianţele electorale sunt la modă şi aşa se face că alianţa electorală a fostului premier Leancă, Platforma Populară Europeană, este formată din Partidul European Popular, Partidul Acţiunea Democratică, Partidul Liberal Reformator şi Partidul Democraţia Acasă. Un alt partid aliat Platformei Populare Europene este Partidul Forţa Poporului. Se ştie faptul că Iurie Leancă s-a desprins din PDL-M. Partidul Liberal Reformator în frunte cu Ion Hadârcă s-a desprins din Partidul Liberal. Nu se cunoaşte ce şanse poate avea această alianţă, ştiut fiind faptul că toate la un loc în alegerile trecute nu au făcut decât 3,5%. Adversarii PDL-M-ului şi PD-ului îi învinuiesc pe aceştia de fraudare şi de proastă gestionare a ţării. Niciunul dintre partide, cu excepţia Partidului Liberal al lui Mihai Ghimpu, nu mai aduce în discuţie problema Reunirii şi problema nistreană.

Aşteptăm ziua de 14 iunie a.c. pentru a şti cine a avut câştig de cauză şi dacă viitorul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: