O carte care cheamă la cercetare

Aşa ar trebui numită cartea scriitoarei Niadi-Corina Cernica – „Mirabilia” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015) cu cea mai simplă formulare.

Încântată de conţinutul profund documentat şi de stilul limpede şi concis al eseurilor din mai vechea carte „Eseuri de istoria filosofiei şi filosofia culturii” (2006), am deschis cu bucurie noua carte pe care autoarea a avut bunăvoinţa să mi-o trimită.

Subintitulată drept o carte de estetică şi civilizaţie europeană, îndeamnă din primele pagini la lectură atentă, la amintiri din studenţie (când la cursurile de Estetică profesorul ne vorbea cuceritor despre „Estetica” lui Aristotel), la formarea convingerii că „nu numai înţelepţilor, ci şi oamenilor de rând” (p. 23) cunoaşterea le trezeşte o plăcere spirituală deosebită.

Când am citit titlul unui eseu, Lumea de dincolo în Evul Mediu Occidental. Imaginar popular şi construcţie teologică, nu bănuiam că voi ajunge la un asemenea grad de bucurie lăuntrică.

De ani buni tot vorbesc ascultătorilor de la Voroneţ despre Sfântul Grigore Dialogul pictat cu totul deosebit şi ca loc şi ca valoare artistică pe faţada de vest a Mănăstirii.

În eseul amintit este numit Grigore cel Mare, papă al Romei, iar autoarea comentează şi pe baza studiilor autorilor străini (pe care îi citează cu onestitate) cartea „Dialoguri despre moarte”, scrisă între anii 593-594.

Am deschis „Enciclopedia Universală Britanică” şi în volumul 7, la pagina 52, este prezentat „Grigore I, sfântul cunoscut sub numele de Grigore cel Mare. Trăitor între anii 540-604, la Roma, teolog erudit ales papă în 590, a scris multe cărţi, dar referirea se face doar la Regula pastoralis drept un ghid pentru guvernarea bisericească. Inovaţiile sale în domeniul notaţiei liturghiei şi cânturilor au dus la apariţia cântului gregorian. Este considerat cel mai important papă din perioada medievală”.

Am reţinut cu bucurie aceste date, dar nu eram mulţumită pentru că nu justificau suficient pictarea acestuia cu atâta cinste pe peretele unei Biserici ortodoxe.

Şi atunci am deschis cartea noastră, a monahilor, din care se citeşte zilnic cuvânt la masa de obşte (Proloagele).

De data aceasta, personalitatea papei Grigore este limpede conturată: Monah de tânăr, a zidit, din averea moştenită de la părinţi, şase mănăstiri în Sicilia, le-a înzestrat cu cele de trebuinţă şi a mai întemeiat în casa părintească o Mănăstire, la Roma. Sol al papei Pelaghie la Constantinopol, a fost ales la revenire episcop al Romei, pe scaunul Sfântului Apostol Petru. În viaţa lui au strălucit totdeauna încrederea în rugăciune, umilinţa, dragostea pentru oropsiţii vieţii. Papa Grigore I a întocmit şi a lăsat Bisericii Liturghia darurilor înainte sfinţite, slujbă ce se săvârşeşte de veacuri în Postul Mare.

Încet-încet ne apropiem de numele scris pe Icoana de la Voroneţ – nu Grigore cel Mare, ci Grigore Dialogul. Înzestrat cu darul scrisului, Sfântul Grigore a lăsat o adevărată comoară de învăţături de folos duhovnicesc. Cea mai importantă carte a sa este socotită Fapte din viaţa sfinţilor care au trăit pe pământul Italiei sau Dialogul (Proloagele, p. 581-582).

Că i se trage numele de la cartea Dialoguri despre moarte, pe care autoarea, profesoară de estetică, îl comentează cu mult har, sau de la volumul citat mai sus, un fapt este clar. Ierarhul din pictura exterioară a Voroneţului (1547) prezentat cu o carte şi numit Dialogul invită privitorul la meditaţie despre rolul cărţii în comunicare, în înţelepţire.

Cum mi-a fost dat să călătoresc şi în Apusul Europei şi să admir catedralele gotice, am trăit clipe de încântare spirituală citind paginile unde autoarea cărţii face, pe baza unei temeinice documentaţii, aprecieri asupra artei gotice. „Arta gotică nu transmite numai un mesaj religios, ci o imagine a istoriei sfinte şi a raiului, care are drept caracteristică frumuseţea. De la Apocalipsele înfricoşătoare reprezentate pe portalurile romanice, se ajunge la o reprezentare a splendorii sfinţeniei şi a dumnezeirii. Un întreg imaginar al lumii de dincolo se schimbă. Lumina care inundă catedralele, frumuseţea acestora fac parte din aceeaşi comunicare a Bisericii catolice cu credincioşii, nu spaima, ci uimirea în faţa splendorii şi grandorii realităţilor religioase este sentimentul dominant.” (p.62)

O idee de bază a cărţii este reluată de autoarea Niadi Cernica din opinia lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care identifica „sacrul cu lumina, iar Frumuseţea cu luminozitatea” (p.49)

De ce mirabilia?

Autoarea a selectat în această carte scrisă cu har şi profunzime imagini ale miraculosului – însemnând straniu, exotic şi extraordinar; imagini ale frumuseţii create de inteligenţa omului european din Antichitate până astăzi. Crede şi reuşeşte să convingă pe cititorul avizat că „Lumea se deschide prin estetică, cultură, filosofie către «mirabilia», către imaginaţie, splendoare, joc, neobişnuit, legendar, uimitor, supranatural”. (p.5)

În avalanşa de cuvinte aspre ce se prăpăstuiesc peste oameni, această carte aduce o rază de lumină sufletului căutător de frumuseţea cuvântului.

Mulţumesc Niadi-Corina Cernica!

Monahia ELENA SIMIONOVICI

Sfânta Mănăstire Voroneţ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: