Zăbavă fertilă

La începutul anului, în a 30-a zi din ianuarie, însemnată de triada eminenţelor cărturăreşti patristice, în Botoş – Ciocăneşti artele contemporane din Bucovina s-au întâlnit într-o fertilă zăbavă. Echipa de „exploratori” a poposit mai întâi în biserica de lemn de pe colină, bucurându-se de întâmpinarea (încă) tânărului preot Mihai Ţehanciuc (cu rădăcini în Solca orgoliosului domn Ştefan Tomşa şi a berarilor vestiţi de până mai ieri). Am intrat în firida pălimarului şi Mihai m-a privit neospitalier. Crezuse că e cineva din televiziune, cu ifose, agasant, tupeist, cum sunt destui. Dar îndată s-a luminat la chip şi m-a recunoscut. Am făcut împreună până la capăt Liturghia. La sfârşit m-a trimis în popor să scapăr un cuvânt. Şi de asta teamă nu am avut niciodată. Locul era după inima mea – poporenii erau oameni de munte, molcomi, cuminţi, pe chip cu mirare de sălbăticiuni sihăstrite. Preotul a organizat întâlnirea şi sub ascultarea lui muntencele chipeşe şi-au pus la vedere straiele româneşti ochioase şi iscusinţa de gospodine la mesele lungi încărcate cu bunătăţi, sub acoperişul unui praznicar-han la care ar coborî şi acum haiducii dacă ar mai fi prin munţi.

DSC03898-(2)

Dialogul arte-tradiţii e o lăudabilă iniţiativă a Centrului Cultural al Bucovinei, cu reşedinţa la Suceava, dezvoltat şi păstorit cu acribie de către energeticul artist Călin Brăteanu. În formaţie, cu motoarele întotdeauna incandescente: Constanţa Cristescu, Carmen Veronica Steiciuc, Constantin Irimie, Mihai Camilar, Dumitru Brădăţan, Constantin Hrehor ş.a. Zonele găzduitoare de „dialog” ies întru întâmpinare cu exponenţii lor, cu producţiile lor culturale şi prin interferenţă reuniunile devin comuniuni. S-au prezentat numeroase cărţi de pe diverse paliere ale cunoaşterii – istorie, etnografie, literatură, albume, lucrări de artă plastică şi fotografică. Au ieşit la rampă autorii (vezi nominalizarea în reportajul dnei Paraschiva Abutnăriţei, în „Crai nou” din 10 februarie 2015).

Încă o probă că avem mai mulţi scriitori decât cititori. Ceea ce nu-i o scădere, ci o dovadă că vocabulele Limbii Române încă au preţ şi că e încă departe ziua când vom vorbi într-o engleză de ştrand cum auzim în toate difuzoarele autogărilor şi microbuzelor, într-o interminabilă şi de prost gust hlizeală de bâlci.

Am fost bucuros de revederea temerarului dascăl Florin Lucău, a liricului Gheorghe Vicol, a marelui etnolog, baci de Humor, Mihai Camilar. Am remarcat un album de excepţie „Tunurile la poarta Bucovinei” – sute de fotografii de epocă, solemn prezentat de col. (r.) I. Abutnăriţei. Am cercetat cu interes lucrările elegant subliniate de către dna dr. muzicolog Constanţa Cristescu. M-a emoţionat biografia şi maturitatea copilului Remus Sebastian Crăciun şi, deopotrivă, mentorul şi protectorul acestuia, Sorin Poclitaru. Nu am fost indiferent la excursul excesiv al prof. dr. Sever Dumitrache (pe o temă care l-a făcut celebru pe Marin Constantin) – vocile reunite în coruri. M. Camilar a pus pe tarabă o nouă ispravă: „Zona etnografică Fălticeni”, după ce a tipărit recent „Arhitectura populară bucovineană”. Câte zone tot atâtea monumente – în fiecare carte Mihai Camilar s-a deşertat pe sine de câte o movilă auriferă – Bucovina fiind azi, prin acest harnic truditor în galeriile ei vechi, sigura provincie din România care are acoperite documentar toate regiunile din componenţă: Rădăuţi, Siret, Fălticeni, Humor, Câmpulung şi Vatra Dornei. Academia Română ar trebui să ia în seamă truda şi ştiinţa acestui salahor! Am spus atunci, vorbind în dodiile Poesiei: De la începutul lumii Bucovina a fost aşezată sub acoperişul constelaţiilor. Mai târziu, în Ev Mediu voievozii i-au acoperit bisericile şi mănăstirile cu şindrilă din pădurile cu fluiere şi viori. Acum Bucovina e acoperită cu cărţi – cu cărţile scrise de Mihai Camilar, fiecare regiune are acoperişul ei…

După ce s-au lansat tipăriturile a început îndătinatul ospăţ. Nu rău vinul, prea bună însă ţuica aburind din ulcioare de ceramică înflorată. Şi cântările. Mai întâi grupul tânăr din Botoş, de care am mai făcut agrăire când am fost în aceeaşi oştire pe Suhard. Apoi taraful lui Costan de la Moara: baciul Irimie, cobzăriţa Alexandra şi, în alean, Ana zbârnâind contrabasul. Am înfipt în umăr scripca şi Costan mi-a ţinut hangul – foc pe cobză, foc pe contrabas. Lume, lume cum te treci, soro lume!…

Păcat că înserarea a dat peste toţi şi ne-a destrămat. „De urat am mai ura/Ne temem c-om însăra”. Nu-i drum puţin de la Ciocăneşti la Suceava!

La plecare falnicul primar ne-a umplut braţele cu cărţi – dacă ne punea pe frunte şi câte o coroniţă, toţi păream premianţi. O carte sta deoparte, stingheră. Am vrut să o văd şi cineva mi-a spus că nu-i din rândul întâi. Cu atât mai mult am vrut să o parcurg, chiar şi sumar. Acum scriu despre această carte: „Mihail Sadoveanu, vocaţie de etnograf”, Ed. Art XXI, 2014, autor Angela Paveliuc-Olariu.

DSC03917-(2)                        DSC03939---Copy-(2)

Nu ştiu cine este autoarea şi ce prestaţii are pe frontul literelor. Surpriza mea este că amintita lucrare vine din lecturi succesive, din căutări şi potriviri, şi mai ales dintr-o pasiune idolatră pentru marele Voievod al Limbii Române, Mihail Sadoveanu. Cine mai citeşte azi Sadoveanu, Slavici, Agârbiceanu, Galaction, Istrati, Rebreanu? Nu vedeţi ce „compuneri” fac elevii noştri la bacalaureat, în exerciţiile de simulare şi în alte atâtea invenţii inutile, „în lumina” reformelor interminabile şi niciodată duse la sfârşit sub egida unui Minister care nici nu ar trebui să existe? Cei care spun că „îl iubesc pe Eminescu, dar îl urmează pe Caragiale” au auzit doar despre „Baltagul” şi zic aşa într-o pleasnă că e… „un roman poliţist”. Atât ştiu. Nu şi că Mihai Eminescu e vârful de „peste vârfuri” – axa Treimii – între Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu.

Angela Paveliuc-Olariu, fascinată de cronicile bătrâne, de fagurele de miere al Limbii Româneşti, l-a întâlnit pe Sadoveanu şi se prenumără între soliile Măriei Sale. A hotărât să-şi cheltuie biografia pe drumurile maestrului, să-l însoţească şi să-i asculte şipotele mărturisitoare. Astfel – ceea ce nu e foarte greu – a descoperit vocaţia de etnograf a scriitorului. Fragmentele generoase extrase din întinsa operă a prozatorului, pe care se reazemă analizele Angelei Paveliuc-Olariu, dovedesc preocupările unui lector răbdător, seriozitatea unei explorări inedite şi, nu în cele din urmă, propria pasiune pentru etnografie. Antologia (ar putea acest studiu fi extins până a deveni o teză de doctorat) e bine construită, pe capitole – teme în linia lucrărilor de etnologie; se citeşte ca o lungă poveste, bogată, pigmentată de cromatica sadoveniană, e ca un film, ca o producţie cinematografică alcătuită din fragmente.

Spune autoarea că îi este „greu să alăture scrisul ei arid şi fără har” la prodigioasele pagini scrise despre „Ceahlăul” epicii noastre naţionale. Scrisul nu-i nici arid, nici fără har. E simplu, curat ca dialogul inocent dintre o învăţătoare şi un copil care descoperă cu fiecare literă miracolul scrisului. E şi curaj dincolo de această inocenţă. Şi iubire faţă de „omul cel vechi al pământului”, de sat, de aşezările lui, de datini şi eresuri. Cartea Angelei Paveliuc-Olariu este peste toate un pitoresc periplu prin cărţile marelui scriitor. În cele 170 de pagini ale lucrării (în care sunt un trebuitor Glosar, o Bibliografie selectivă şi numeroase note-trimiteri, ceea ce înseamnă osârdie de cercetător!), biblioteca Sadoveanu este relevată în tot ce are esenţial la nivel de cultură etno. Citind acest op îţi vine dor de Mihail Sadoveanu. De vremea când grâul „era înalt cât trestia/şi-n spic cât vrabia”. De vremea când Neamul era un popor de albine şi Limba lui o prisacă.

Cartea Angelei Paveliuc-Olariu e o izbândă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: