Oameni si carti

Câteva reflecţii la un veac de la prima conflagraţie mondială (XVI)

Chişinău, clădirea Sfatului Ţării

Chişinău, clădirea Sfatului Ţării

Mai critică rămânea situaţia pe frontul ruso-român din Moldova şi partea de sud-vest a Rusiei europene, zona Mării Negre, regiunea din jurul Odesei; aici trupele se aflau oficial încă sub comanda generalului Scerbacev, care-şi avea cartierul general la Iaşi; şi trupele „roşii”, cetele câştigate de partea bolşevicilor, încercau să zădărnicească trupele adverse „albe”, considerate partizane ale vechiului guvern republican, conduse de fostul prim-ministru Kerenski. Ajutate de Rumcerod – Sovietul Frontului Rusesc din Moldova, Marea Neagră şi Odesa, condus de acel trădător Kristian Rakovski de la Odesa – gărzile roşii din Basarabia şi împrejurimile Odesei au primit instrucţiuni de la Petrograd să ia sub control marile depozite de alimente şi muniţii din zonele de-a lungul Nistrului.

Văzându-se ameninţate şi asaltate de numeroase bande prădalnice, care veneau din afară, la 22 decembrie 1917/4 ianuarie 1918, Sfatul Ţării şi Consiliul Directorilor generali s-au adresat guvernului român de la Iaşi, printr-o telegramă, în care cereau: „…Vă rugăm să binevoiţi a dispune trimiterea la Chişinău a unui detaşament ardelenesc cu posibilă urgenţă, ordonând ca acest regiment să stea la dispoziţia Directoratului general al Republicii Moldoveneşti”. Ca urmare, peste numai două zile, la 24 decembrie 1917/ 6 ianuarie 1918, ministrul de război al României, cu acceptul guvernului I.I.C. Brătianu, primea cererea Consiliului Directorilor generali al Republicii Democratice Moldoveneşti pe care punea următoarea Rezoluţie: „Consiliul de Miniştri al României a aprobat cererea de faţă. Se va trimite prin ordin 1.000 de ardeleni cu arme şi mitraliere, ce vin din Kiev, să se oprească în gara cea mai apropiată de Chişinău, de unde se vor folosi pentru paza depozitelor de subzistenţă”. Semna generalul Iancovescu.

Despre ce ardeleni era vorba? În primii ani de după declanşarea războiului, ostaşii din armata austro-ungară – români din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina au dezertat şi s-au predat trupelor ruse, fiind internaţi în diverse lagăre de pe cuprinsul imperiului rus. Cu începere de la 23 februarie 1917, în urma înţelegerii dintre guvernele român şi rus, a fost trimis la Darniţa, lângă Kiev, colonelul român C.G. Pietraru, care a organizat primele grupuri de refugiaţi români, spre a reveni în ţară şi a se reîntregi în cadrul unităţilor vechiului regat, aliat al Rusiei. Dacă la 23 februarie 1917 în zona Kievului erau peste 5.000 de voluntari români din Ardeal, Bucovina, Banat, Crişana, Maramureş, în august 1917 erau peste 30.000. La sfârşitul anului 1917, zilnic soseau la Iaşi, din lagărele din Rusia, circa 200 de ostaşi români din teritoriile stăpânite de Austro-Ungaria. Aceşti ostaşi, după o scurtă perioadă de instrucţie, erau trimişi pe front. Credem că, într-o bună zi, când se va rescrie mai cu temei epopeea Marii Uniri, ea va trebui să înceapă nu cu simplele adunări de la Chişinău, Cernăuţi, Alba Iulia – care au fost faza finală a proclamării Marii Uniri, ci şi, în primul rând, cu jertfele de sânge ale ostaşilor români din spaţiul vechii Dacii, care s-au angajat şi implicat direct în lupta temerară pentru ca aceasta adunări populare, plebiscitare să se poată ţine. Şi acesta, pentru că, iertată să ne fie mărturia, printre acei care s-au mai întors să fie de faţă la trecerea trupelor victorioase pe sub Arcul de Triumf, lipsea şi bunicul meu, Vasile Lazăr, un modest ţăran de la Sasca Mare, care lăsa acasă o soţie de 28 de ani, Mărioara, cu trei fete mici, una dintre ele fiind mama mea. Şi Vasile Lazăr a căzut la Mărăşti, fiind printre cei care au oprit cu jertfa lor înaintarea germanilor spre Iaşi.

…Urmând ordinul dat de Marele Stat Major Român de la Iaşi, la sfârşitul lunii decembrie 1917 şi la începutul lunii ianuarie 1918, ajungeau la Chişinău circa o mie de voluntari ardeleni, bucovineni, bănăţeni etc. spre a fi de ajutor Sfatului Ţării şi Consiliului Directorilor generali. Numai că, la această dată, situaţia din Basarabia, ca şi cea din zona Iaşului (la care ne vom referi mai apoi), ajunsese într-o stare de maximă dezordine, încordare şi confruntare. În Basarabia, forţele extremiste, de stânga, bolşevice, în frunte cu socialiştii ruşi – care nu-şi puteau depăşi sentimentele egoiste şi imperialiste – creau disensiuni şi zâzanii între grupurile politice din Sfatul Ţării şi Consiliul Directorilor generali, declarând că moldovenii au prea multe locuri de deputaţi şi printre ei sunt prea multe elemente burgheze, care pun în primejdie scopurile revoluţiei, că şi chemarea voluntarilor români din provinciile aflate încă sub austro-ungari ar crea premisa pentru atragerea Basarabiei de partea vechiului regat, spre care îşi aţintesc privirile şi ardelenii, şi bucovinenii, şi bănăţenii etc.; ca urmare, socialiştii ruşi, în frunte cu Grinfeld, reprezentantul evreilor în funcţia de Director general al industriei, comerţului şi problemelor muncii, ameninţă să destabilizeze atât Sfatul Ţării, cât şi Consiliul Directorilor generali. În timpul acestor disensiuni, un oarecare Naştarum Caabak, şeful pretinsului „Stat Major” al Armatei Roşii din Chişinău, în colaborare cu Sovietul din Odesa, cu Rumcerodul, condus de un fost cetăţean devenit trădător român, Kristian Rakovski, dobrogean, numit de Lenin comisar-şef în „Înaltul Colegiu Autonom al Bolşevicilor pentru afacerile ruso-române ale frontului din zonă” acţionau pentru dezagregarea Sfatului Ţării, prin ieşirea elementelor extremiste şi, dacă se putea, înlăturarea acestor organisme atât de pătimaş autonome, care nu mai ascultau de ordinele „Comisarilor” Poporului de la Petrograd, Lenin, Stalin etc., o şleahtă de extremişti, mai imperialişti decât orice imperialist cunoscut până acum.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: