Gura Humorului – 100, oraş al muzicii, artelor şi turismului

concert-cameralNinsoare ca „în basme” şi muzică de calitate la „Casa Cristian” din Gura Humorului pe 8 februarie 2015. Afară ningea cu fulgi mari, în linişte deplină, iar noi, împătimiţii muzicii, simţeam că suntem răsfăţaţi de Marele Regizor care ni l-a adus pe unul din cei mai celebri pianişti ai vremurilor, Viniciu Moroianu, la Umor la cel de-al 100-lea concert cameral. Ne simţeam protejaţi de Zeul Muzicii şi mi-am amintit de afirmaţia scriitorului şi compozitorului Teodor Bălan: „feriţi-vă de cei ce urăsc muzica”.

Arunci am fost martorii mai multor coincidenţe: în 2002, la primul concert din Serialul Concertelor de Cameră la Casa Cristian, invitatul de onoare a fost tot Viniciu Moroianu, care s-a născut în Bucureşti, în 1962, într-o familie de muzicieni. A studiat pianul cu Marta Paladi la Liceul „George Enescu” şi a absolvit Conservatorul din Bucureşti la Clasa Gabrielei Amiras. Este laureat al concursurilor internaţionale de la Paris – 1979 şi Bucureşti – 1991 şi al Premiului Fundaţiei „Dinu Lipatti” – 1992; a susţinut recitaluri şi concerte în toate oraşele mari din ţară şi străinătate: Austria, Germania, Franţa, Italia, Grecia, Ungaria, Slovacia, Ucraina, Bulgaria, Costa Rica, Republica Moldova. A făcut mai multe înregistrări la Radio, iar din 1990 este asistent şi lector la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la catedrele de muzică de cameră (până în 1994) şi Pian, din 2000 lucrând pentru doctorat.

A cântat excepţional de expresiv şi nuanţat trei piese pentru pian de Lipatti” scrie în 15 decembrie 2000 „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, iar celebrul Valentin Gheorghiu la Radio România Cultural spunea în iunie 1998 că „în generaţia lui este poate chiar primul”; întrezărindu-i un viitor strălucit în arta pianistică şi în muzica românească.

Vreme de două ore, fără vreo partitură, distinsul pianist ne-a vrăjit cu arta interpretativă pe care am admirat-o la Humor încă cel puţin de zece ori din 2002 încoace.

foto2-casa-cristianÎn ambianţa unei „săli culturale”, mărginită de dulapuri de bibliotecă cu cărţi rare şi obiecte de artă, îl urmăream din profil pe cel care voia parcă (şi reuşea) să materializeze fantastica conexiune cu dublu sens creier-mână via inimă şi suflet. În dimineaţa zilei de 8 februarie vizitasem o distinsă doamnă, la vreo 90 de ani, artist plastic sucevean consacrat, şi mă gândeam cu părere de rău că ea n-ar fi perceput integral muzica din cauza unui mare defect auditiv chiar protezat. Ce bine este să ai toate simţurile integre, iar politica zilelor noastre ne aminteşte cât de important este încă un simţ în afara celor studiate anatomo-fiziologic – bunul-simţ, tot mai absent.

Din când în când deschideam ochii ascultându-l şi aruncam o clipă privirea spre geamul din dreapta, sprijinit de o minunată plantă exotică ornamentală din Familia Liliacee – Yucca gloriosa pe care o urmăream încă de la concertul nr. 1 în 2002. La concertul nr. 80 planta mamă a lăsat mesajul puiului său care şi el tinde spre tavan majestuos, ca în relaţia părinţi-copii.

Pianul Yamaha ne oferea mai departe dezlănţuirea programului care a început cu: Sonata op.22 scrisă de Bogdan Moroianu, unchiul lui Viniciu, medic până la 35 de ani şi absolvent al Conservatorului de muzică după această vârstă; a trecut la cele veşnice în anul 2002 (scriam de multiple coincidenţe şi încă mai sunt). A urmat fantezia şi Sonata în do minor, K.475/457 de Mozart (1756-1791), acest geniu al muzicii care până la vârsta de 35 de ani când a expiat a lăsat 1000 lucrări muzicale, 52 concerte, simfonii, muzică de cameră. La numărul trei din program, am audiat Sonata în la minor D.845 de Franz Schubert (1797-1828), autor al celor 600 lieduri şi 8 simfonii, inclusiv „Simfonia neterminată” (D. vine de la Deutchland).

A fost un program minunat, iar ziua de 8 februarie o datorăm în egală măsură gazdelor: ing. Costel Rusu, soţiei sale Mariana şi copiilor Cristian – tânăr medic şi Cristiana, studentă la „Istoria Artelor”.

Viniciu Moroianu m-a onorat scriind pe programul concertului: „Domnului dr. Ieţcu, cu afecţiune şi cu dorinţa de a ne revedea şi la viitoarele 100 de concerte!”, care vor începe cu 101 cât mai curând (zicem noi).

Am fost şi sunt de acord cu singura „lăcomie”, cea culturală, muzicală, turistică încât am agreat solicitarea gazdei noastre, ing. Costel Rusu, pentru un bis – la care invitatul nostru a răspuns cu eleganţă, oferindu-ne trei mazurci de Saltîcov (1826-1889, Scedrin ca pseudonim), scriitor şi compozitor rus.

Ne-am despărţit cu înţelegerea şi promisiunea să ne revedem cât mai curând la Concertul nr. 1 din seria a II-a cu muzicianul vrăjitor, Viniciu Moroianu.

(Dr. IOAN IEŢCU, membru al Societăţii Medicilor scriitori şi publicişti din România)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: