Cooperativa cultural

Legislativul are pe ţeavă o lege a timbrului cultural care, pe scurt, ar conduce la majorarea preţurilor „produselor culturale”, în beneficiul… Culturii reprezentate (doar) de uniunile de creatori. Ar fi vorba, de fapt, despre opt categorii de timbre (literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor vizuale, de divertisment şi al arhitecturii), valorând între 0,5 şi 5% din fiecare „exemplar de produs artistic” (şi adăugat, ca atare, în preţ). Opera legislativă pe cale de a se definitiva a stârnit deja numeroase şi diverse reacţii. Primele sunt, fireşte, cele din partea consumatorilor, aflaţi în faţa unor noi scumpiri. Cui îi plac scumpirile?! Urmează (fără a fi vorba despre o ierarhizare) cele ale feluriţilor creatori din afara uniunilor, care ar fi obligaţi să devină contributori la bugetele uniunilor. Altele sunt ale creatorilor vandabili afiliaţi, nevoiţi să contribuie la puşculiţa comună (de exemplu, închipuiţi-vă un scriitor pe val, care vinde tiraje de mii de exemplare, faţă de altul care există – şi îi este „egal” – tipărind, nu vânzând, câte 100 de exemplare la un titlu). Nu în cele din urmă vin şi vocile unor reprezentanţi de uniuni (altfel, ONG-uri sprijinite de stat, ce au pârghii proprii – şi nu ne gândim la cotizaţii! – de a-şi rotunji/cheltui bugetele) care consideră că adevăraţii beneficiari ai legii n-ar fi uniunile, ci operatorii din industria culturii (de ex., editorii, firmele de impresariat, producătorii de film şi spectacol etc.). Bref, până a se vorbi despre largi beneficii de conţinut cultural rezultate din aşa o lege (dar şi despre viitorii privilegiaţi din uniuni care se vor înfrupta din masa ce le este pregătită), s-ar putea prevedea împuţinarea cumpărătorilor de cultură şi mai multe produse culturale băgate la negru.