George Sidorovici, 95 de ani de la naştere

„Era fioros ca un urs când se înfuria”

george sidoroviciMâncasem ceva gazetărie pe pâine când, prin 1965, deveneam coleg de redacţie cu George Sidorovici – Bădia, cum îi spuneam toţi. El nu ne era necunoscut, căci colabora de mult deja cu ziarul „Zori noi”. Pot spune că ţinea mult la Ştefuriuc, ferească Dumnezeu să-l fi atins pe acela cineva cu o floare, că-şi atrăgea toată furia Bădiei. Şi era fioros ca un urs când se înfuria.

Pe teren însă mergea numai cu mine. Ticluia în aşa fel echipajele pentru maşinile care plecau în teren, încât adesea ne trezeam în maşină numai noi doi… Şi cu şoferul, bineînţeles…

Am multe amintiri frumoase, unele şotioase chiar, cu el. Iată una:

Ziarul constituise o „Brigadă «Zori noi»”, formată din ziarişti care se roteau între ei, mai puţin fotoreporterul, adică eu, cel care trebuia să meargă cu toţi, pe rând, în teren. Brigada rămânea câteva zile în localitatea gazdă, se documenta pentru materialele pe care cei trimişi în teren urmau să le scrie. Ziariştii îşi redactau acolo materialele, unele dintre acestea, precum reportajul Bădiei, fiind chiar citite în faţa unei adunări a localnicilor.

 O asemenea echipă, formată din Bădia, din Nicolae Cîntec, „moşu” Miron Doboş şi subsemnatul, s-a deplasat la Vorniceni, raionul Săveni, fosta regiune Suceava. Urma să rămânem acolo două zile şi o noapte pentru a surprinde tot ceea ce putea deveni subiect pentru ziar. Era iarnă grea. Am ajuns în gară la Ungureni cu trenul de Dorohoi – Iaşi. Aici ne aştepta o sanie, care ne-a preluat ca să ne ducă prin nămeţi până la Săveni. Pe drumul înzăpezit ne-am şi răsturnat, chestie care nu ne-a speriat, căci eram toţi bărbaţi trecuţi de prima tinereţe – moşu Doboş şi de-a doua –, greu de înfricoşat deci, ba chiar în stare să se bucure ca nişte copii de această ne-aşteptată aventură. Era deja spre seară când moşu a scos din mapă o sticluţă de coniac – se vede că a cugetat mult până să o scoată – îmbiindu-ne să gustăm din „combustibilul” dumisale. La câţi eram şi la cât chef ni se trezise în acea călătorie ca-n poveşti, coniacul s-a dus repede. A scos atunci gospodăreşte şeful nostru de atelaj slănină, ceapă şi pâine de casă şi un şip burduhănos cu vin roşu, astfel că antreul moşului a fost fericit completat cu gustarea şi vinul gazdei noastre şef de sanie. Am ajuns astfel cu bine şi veseli la Săveni, de unde a doua zi – la Vorniceni, că ne aştepta treabă multă.

 Fotografia de atunci îi imortalizează la prezidiu în faţa localnicilor – în dreapta – pe Bădia, pe moşu Doboş vorbind şi pe Nicolae Cîntec, în stânga aflându-se reprezentanţii localnicilor.

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: