Alături de cei suferinzi

Joi, 5 februarie, la Mănăstirea Putna, 35 dintre vieţuitorii mănăstirii, cărora li s-au alăturat câţiva pelerini, au donat sânge în cadrul campaniei iniţiate de Patriarhia Română. Este pentru a patra oară în ultimii ani când obştea acestui sfânt locaş donează sânge.

Datorită numărului mare de donatori anunţat, directoarea Centrului Judeţean de Transfuzie Sanguină Suceava, doamna Maria-Antoaneta Pilat, medic primar, a mobilizat echipa de recoltare necesară deplasării în teren şi, la trei zile de la primirea solicitării, la mănăstire a avut loc campania de donare. Cele patru asistente prezente, Gabriela Lucanu, Lucia Perju, Nicoleta Iftime şi Adriana Sofian, au realizat în aproape 5 ore recoltarea a câte 450 ml de sânge de la fiecare dintre cei 38 de donatori. Ele au fost ajutate de către ierodiaconul Sebastian Mircea, medic de familie, recoltarea sângelui făcându-se în cabinetul medical „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” al mănăstirii.

I-am adresat doamnei asistente-şefe Gabriela Lucanu, coordonatoarea echipei, câteva întrebări despre această acţiune:

– Se poate vorbi despre necesitatea donării de sânge în România?

– Da, este o necesitate socială. Sângele donat este un dar pentru aproapele nostru, un dar care doar el ajută la rezolvarea unei necesităţi. Sângele, ca medicament care ajută un bolnav, nu poate fi înlocuit de medicamentele care cresc patul vascular, de produsele perfuzabile, şi există foarte multe situaţii medicale care necesită un consum masiv de sânge.

Dintr-o unitate de sânge recoltată de la un donator se pot prepara trei tipuri de produse din sânge, deci simultan putem salva trei vieţi: un concentrat eritrocitar care rezolvă o anemie, un concentrat trombocitar care se administrează în caz de sângerări şi o plasmă proaspătă congelată care poate rezolva o afecţiune în care lipsesc factorii plasmatici, precum ciroză sau arsuri. Astfel putem salva trei vieţi.

– Există motive de temere în a dona sânge?

– Există motive obiective pentru care nu se donează, legate de starea de sănătate a donatorului. Pe de o parte, trebuie să aibă o stare de sănătate care să permită ca sângele donat să fie sănătos, să ajute pe un bolnav; pe de altă parte, starea de sănătate trebuie să îi permită donarea, să nu fie afectat de ea. De exemplu, nu sunt admise la donare persoanele cu afecţiuni cardiovasculare, renale, pulmonare, diabet, boli neurologice, cei cu greutatea mai mică de 60 kg.

Însă nu există niciun risc de infectare în momentul prelevării sângelui, pentru că donarea de sânge se face cu sisteme de unică folosinţă, pungi sigilate cu ace individuale.

– Sunt mai puţin cunoscute efectele benefice ale donării asupra donatorului.

– Există beneficii atât din punct de vedere al stării de sănătate, din punct de vedere material, cât şi spiritual.

Astfel, în ceea ce priveşte starea de sănătate, donarea scade riscul accidentelor vasculare cerebrale cu 30%, scade riscul hipertensiunii arteriale ca urmare a scăderii vâscozităţii şi a presiunii sângelui în vase, la donatorii vechi, cu măcar 3 donări pe an. Donarea creşte imunitatea organismului prin producerea de celule tinere: prin stimularea eritropoiezei se produc celule tinere şi, în afară de eritrocite, se produc şi leucocite – celulele care luptă în organism pentru prevenirea infecţiilor. Toate acestea, coroborate, duc la creşterea perioadei de viaţă a organismului; putem spune că persoanele care donează au perioada de viaţă mai lungă.

În cazul donării repetate, aceasta ajută la monitorizarea permanentă a stării de sănătate, prin efectuarea la fiecare donare a testelor de sânge: hemoleucograma, transaminazele hepatice, screenigul pentru HIV/SIDA, sifilis, diabet, hepatite virale cu virus B şi/sau C şi HTLV – virus care stă la baza apariţiei bolilor de sânge, a leucemiilor.

Din punct de vedere material, se oferă tichete de masă, reducerea cu 50% la transportul urban, scutire de frecvenţă în ziua donării pentru angajaţi, elevi, studenţi, militari şi buletinul de analize eliberat la cerere.

Apoi, referindu-ne la valoarea spirituală a donării, avem posibilitatea sa fim alături de o persoană care este în suferinţă şi care adesea nu are pe nimeni la care să apeleze. Este totodată un gest umanitar necondiţionat, fără ca beneficiarul să te cunoască şi să te poată răsplăti material.

– Ce alimente se recomandă pentru refacerea sângelui?

– Pentru refacerea hemoglobinei se recomandă consumarea de alimente bogate în fier, acid folic, vitaminele B12 şi C. Iată unele dintre ele: produse animale – carne, ficat, gălbenuş de ou; legume verzi – salată, pătrunjel, spanac, urzici; legume şi fructe roşii – sfecla roşie, fructele de pădure, cum sunt afinele, zmeura etc.; toate produsele bogate în vitamina C, care ajută la fixarea fierului în organism.

– Cât de des poate dona sânge o persoană?

– Este necesară o perioadă de minim 75 de zile între două donări consecutive. În mod obişnuit, cine doreşte poate dona din trei în trei luni, dar maxim de 4 ori pe an bărbaţii, respectiv de 3 ori pe an femeile.

– În cât timp se reface sângele după donare?

– Ca volum, sângele donat se reface în câteva ore prin consumul de lichide, iar calitativ în 2-3 săptămâni.

– Cum vi s-a părut recoltarea la mănăstire?

– Ne-a bucurat iniţiativa, este bine că Biserica ajută în această privinţă şi este un mare avantaj să fie atâţia donatori la un loc. Mi-au plăcut spaţiul şi organizarea, iar călugării care au solicitat să doneze au fost foarte receptivi şi cu respect.

Gestul a fost foarte binevenit, deoarece nevoia de sânge este permanentă, spitalele cer continuu sânge, mai ales dacă e vorba de grupe rare, cu Rh negativ, ABIV sau BIII. Astăzi majoritatea au fost AII, dar am avut şi din grupele rare, AII negativ şi 0 negativ.

Într-o singură locaţie am recoltat de la un număr mare de persoane, s-a făcut o mobilizare rapidă, au răspuns prompt, nu au existat timpi morţi în momentul recoltării. Din punctul nostru de vedere, la mănăstire sunt donatori ideali: fără consum de tutun, de alcool şi grăsimi în exces, persoane cu un regim de viaţă foarte echilibrat, cu o alimentaţie foarte sănătoasă. În plus, aici am avut persoane care sunt evaluate medical, prin prezenţa permanentă a părintelui medic la mănăstire. Hemoglobina a fost bună, deşi la mănăstire nu se consumă carne, chiar neaşteptat de bună.

Ne bucură foarte mult că mai există o oportunitate şi o nouă deschidere. Odată cu Mănăstirea Putna, probabil şi alte mănăstiri din Suceava îşi vor deschide porţile şi vor dori să doneze sânge. Îi mulţumesc Părintelui Stareţ Melchisedec pentru că a avut această iniţiativă la noi în judeţ, în cadrul campaniei Bisericii Ortodoxe la nivelul întregii ţări. În numai trei zile am reuşit să facem o campanie frumoasă, care s-a soldat cu 38 de pungi de sânge.

Mulţumim şi Părintelui Sebastian, care ne-a pus la dispoziţie spaţiul, a cunoscut foarte bine starea de sănătate a donatorilor, ceea ce a ajutat foarte mult în luarea deciziei de donare. De asemenea, mulţumim tuturor părinţilor care au răspuns prompt. Mi-a plăcut foarte mult că după terminarea donării au ieşit cu zâmbetul pe buze, unii dintre ei depăşind o oarecare stare de frică anterioară, alţii de disconfort. Faptul că au ieşit zâmbitori ne-a bucurat foarte mult. A fost un amestec de comunicare, mobilizare, ascultare şi implicare, aşa i-am simţit eu. În concluzie, vrem să colaborăm în continuare cu mănăstirea, aşteptam să fim solicitaţi pentru următoarea donare!

Am adresat şi părintelui arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, o întrebare.

– Părinte Stareţ, ce înseamnă pentru un călugăr donarea de sânge?

– Binele este de la Dumnezeu şi trebuie făcut. Fiecare bine are sorocul lui. Dacă acum este atât de multă suferinţă în societatea noastră, am găsit de cuviinţă să ajutăm. Este un act de binefacere, iar astăzi este o zi de bucurie pentru noi.

Îmi aduc aminte de un martir al neamului nostru, Mircea Vulcănescu. Închis în temniţele comuniste, acesta a fost încarcerat într-o celulă rece, cu apă pe jos dar fără nicio mobilă în ea, împreună cu un tânăr. În faţa pericolului ca tânărul să moară, el s-a aşezat pe jos şi l-a întins pe tânăr peste el. Tânărul a trăit, dar Mircea Vulcănescu a făcut TBC şi a murit. Astfel, el s-a dăruit pe sine ca să poată trăi acel tânăr. A da viaţă din viaţa ta e un dar, este o stare lăuntrică ce vine de sus. În jertfa pentru aproapele se ascunde darul către El şi nu poţi să dăruieşti până nu Îl simţi pe Dăruitor, pe Dătătorul a tot binele.

Îi încurajăm şi pe alţii să facă acest act de caritate. Ca societate, avem nevoie de el pentru a nu deveni indiferenţi unul faţă de altul, ci pentru a deveni asemenea samarineanului milostiv, pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a dat pildă de ajutorare a aproapelui.

Să primească Dumnezeu jertfa tuturor celor care slujesc aproapelui aflat în suferinţă!

A consemnat Ierodiacon SEBASTIAN MIRCEA, medic specialist Medicină de Familie

Foto: Monah TIMOTEI TIRON

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: