„Ce vă spune Eminescu?”… în anul 2015

eminescu-flori„Ce vă (mai?…) spune Eminescu?” era întrebarea lansată cu cinci ani în urmă spre aproximativ 100 de persoane, cu intenţia de a descoperi cum locuieşte Mihai Eminescu la momentul 15 ianuarie (atunci, Eminescu – 160), în memoria lor, în imaginarul lor, în aspiraţiile şi chiar, dacă va fi fiind cazul, în clişeele lor. Pornind de la înţelegerea realităţii că Eminescu ne-a fost şi ne este altul de la o etapă la alta a istoriei, a fiinţării noastre, că fiecare vorbitor şi trăitor în şi întru limba română este locuit, mai mult sau mai puţin, de câte un Eminescu. Vizând varietatea numelor, a vârstelor, a opiniilor, a nuanţelor acestora, am lansat întrebarea de mai sus – cu destulă prudenţă şi solicitând “doar câteva rânduri”, presupunând că, dacă unii vor fi având puţine de spus, alţii vor fi având foarte multe – atât unor ştiuţi apropiaţi ai literaturii şi culturii, cât şi unor persoane despre care am considerat că ar fi posibil să nu se mai fi întâlnit cu Eminescu de multă vreme (poate chiar de pe băncile şcolii). Aveam să constatăm că, în marea majoritate a cazurilor, persoanele din cea de-a doua „categorie” au preferat să tacă. Desigur, şi tăcerea lor poate va fi însemnat câte un răspuns (cine ştie, de la indiferenţă, la teamă faţă – de subiect! – şi nu în ultimul rând la… omeneasca lipsă de timp). În cele mai multe dintre situaţii, cei care au avut bunăvoinţa şi interesul de a ne răspunde au fost scriitori, critici literari, universitari, oameni de cultură, profesori de gimnaziu şi de liceu, proaspeţi absolvenţi (atunci…) de studii superioare şi studenţi; din judeţul Suceava, din ţară şi chiar din afara ei (Republica Moldova, Israel, Irlanda, SUA, Canada). După ce opiniile lor au fost publicate de „Crai nou” la timpul cuvenit (şi pot fi citite în continuare pe Crainou.ro), reamintim acum că cei care ne-au scris au fost următorii (cu precizarea că unele dintre titlurile ce urmează au fost date de noi): Theodor Codreanu – „Acela în care Eminescu n-a pus nimic, ori nu este cult, ori nu este român”; Leo Butnaru – „Excesul de divinizare şi incantaţii de parastas au îndepărtat multe inimi de adevăratul Eminescu”; Nicolae Băciuţ – „Noi îl respirăm pe Eminescu însuşi”; Liviu Ioan Stoiciu – „Eminescu, o figură emblematică de viitor”; Marian Victor Buciu – „Pentru mine azi Eminescu este o lectură amantă”; Aurel Buzincu – „O adâncime care creşte necontenit”; Ovidiu Morar – „Un reper fundamental”; Daniela Petroşel – „Ar trebui să-l invocăm mai rar şi să-l citim mai des”; Vasile Ursache – „Atât cât a spus este îndeajuns pentru toţi timpii limbii române”; Gheorghe Cîrstian – „Să-l (re)citim, aşadar!”; Horaţiu Stamatin – „A încerca astăzi să ne scuzăm triumfalist existenţa…”; Rodica Mureşan – „Ce îmi (mai) spune Eminescu?”; Isabel Vintilă – „Nu ne trebuie decât un imbold…”; Alexandru Ovidiu Vintilă – „Fenomenul Eminescu se află sub semnul infinirii”; George L. Nimigeanu – „Citindu-l pe Eminescu, am învăţat «să văd» cum sângele neamului meu albeşte pe sabia unui final de secol bolnav de ură”; Marian Drumur – „Ce-mi spune Eminescu?”; Ion Scorobete – „Actualitatea lui Eminescu”; Tudor Bălinişteanu – „Adresându-ne astfel de întrebări, am da sens nu numai vieţii noastre, ci şi trăirii colective a societăţii noastre”; Emil Talianu – „Poetul ne priveşte încă”; Lucian Ioniţă – „Eminescu trebuie reconsiderat ca reper fundamental în poezie”; Emil Iliescu – „Ecce Homo!”; Vasile Zetu – „Cuvintele limbii române au un nimb de lumină…”; Mihai-Florin Gherasim – „…S-ar încăpăţâna şi ar rămâne OM”; Oxana Greadcenco – „Noi suntem cei care nu vrem să-L auzim”; Ovidiu Mustaţă – „Pot să fiu mândru că am avut şi noi un geniu”; Romica Staicov – „Fetiţa mea se linişteşte din orice plâns şi din orice tristeţe dacă îi recit din «Luceafărul»”; Dan Florin Prodan – „Suntem eminescieni”; Gheorghe-Gabriel Cărăbuş – „Eminescu va rămâne un poet greu de egalat”; Cezar Straton – „Eminescu”; Ioan Ţicalo – „El ne e măsura veşniciei ca români”; rămân prin gândurile lor alături de noi, deşi între timp s-au călătorit Dincolo, Ion Zubaşcu – „O întâmplare miraculoasă cu Mihai Eminescu”; Eugen Axinte – „Generaţiile care vin nu-l vor putea asasina a doua oară”; Vasile Sfarghiu – „Să ne uităm în oglindă…”.

După cum v-am anunţat printr-o tabletă (la care s-au adăugat alte invitaţii, transmise pe net), în ianuarie 2015, la Eminescu – 165, am reluat „exerciţiul”, întinzându-ne mâna şi transmiţându-ne gândurile lor de la scriitori la elevi şi studenţi: Mihaela Dordea – „Eminescu din lacrimă”; Casian Balabasciuc – „Despre Eminescu nu se cuvine a se vorbi cu risipă de cuvinte”; Matei Hutopilă – „Cred că se face un management prost brandului Eminescu”; Milici Martha – „Eminescu le spune din ce în ce mai puţin celor care nu vor să asculte”; Gheorghe Vicol – „Despre limba română” (la ClementMedia.ro puteţi citi, sub acest titlu, un grupaj de poezii); Julieta Carmen Pendefunda – „Eminescu mai are încă multe taine”; Gheorghe Solcan – „Cântec despre Eminescu” (de asemenea versuri); Gheorghe Moldoveanu – “Nu ştiu să trăiesc altfel”; Cristina Strătilă – „Generaţii întregi de intelectuali români se întorc la Eminescu într-o nevoie de solidarizare cu esenţa superioară a omului modern”; Daniela Stanciuc – „Despre Eminescu”; Alexa Paşcu – „Eminescu cel etern”. În ediţii viitoare ale ziarului veţi afla, aşadar, opiniile lor „la zi” despre un Eminescu ce continuă să spună…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: