Vizita arhiducelui Rudolf de Austria în Bucovina (1887): Fürstenthal/Voievodeasa

După anul 1780, împăratul Iosef al II-lea vine în Galiţia şi Bucovina în vara anului 17831, apoi în 1786 doar în Bucovina2.

Împăratul Franz I (din 1806 împăratul Franz al II-lea al Sf. Imperiu Roman de Naţiune Germană) a vizitat Bucovina în 1–14 august 1817 şi 19 septembrie – 29 octombrie 1823.

Împăratul Franz Iosif I face o vizită în octombrie 1851 (la Cernăuţi şi la vânătoare la Rădăuţi), la fel şi în 1855 şi în 18803.

Arhiducele Karl Ludwig Joseph Maria al Austriei (Carol Ludvig), fratele mai mic al lui Franz Josif I, guvernatorul civil şi militar al Galiţiei, vizitează Bucovina în august 18554.

Călătoriile monarhilor în Bucovina se încheie în anul 1916, odată cu inspectarea trupelor austriece în Cernăuţi de către împăratul Karl I.

În iulie 1887, arhiducele Rudolf de Habsburg/Austria (1858–1889), unicul fiu al lui Franz Joseph, prinţul moştenitor, vizitează Bucovina între 7 şi 10 iulie 1887, venind din Galiţia.

Călătoria lui Rudolf a fost anunţată din timp şi a fost prezentată pe larg de presa vremii, cea din imperiu şi din ţară.

Astfel, „Revista politică” din Suceava anunţa pe prima pagină: „În ziua de 7 iulie a. c. Alteţa Sa imperială, prinţul de coroană Rudolf, soseşte în Bucovina. Pentru întâiaşi dată moştenitorul tronului Habsburgilor vizitează ţara noastră, dorind a cunoaşte toate provinciile şi popoarele asupra cărora este chemat de providenţă a domni odată”5 „Revista politică”, Suceava, anul II, nr. 4, 1 iulie 1887 s. n., p. 1.

Ziarul cernăuţean „Bukowinaer Rundschau” a prezentat, în nr. 387/10 iulie 1887, p. 1–3, nr. 388/12 iulie 1887, p. 1–2 (Cernăuţi) şi nr. 389/14 iulie 1887, p. 2–4, (Rădăuţi, Gura Humorului şi Câmpulung) ample relatări ale vizitei prinţului moştenitor Rudolf în Bucovina – orele exacte de sosire şi plecare, componenţa comitetelor de primire din fiecare localitate prin care a trecut, felul în care a fost primit de locuitori, obiectivele ce au fost vizitate, festivităţile organizate, audienţele acordate etc. Pe tot traseul călătoriei sale, prinţul a fost întâmpinat cu parade, defilări de trupe, a trecut pe sub porţi triumfale decorate cu steaguri naţionale şi austriece, a fost salutat de mulţimi entuziaste de supuşi.

Arhiducele Rudolf venea din Galiţia şi a fost întâmpinat la Zaluce – localitate din Galiţia, aşezată pe malul stâng al Ceremuşului – de preşedintele ţării, Felix Maria Freiherr von Pino-Friedenthal, şi de căpitanul ţării, baronul Alexandru Wassilko.

A intrat în Bucovina vineri, în 7 iulie 1887 şi, în prima localitate din Bucovina, la Nepolocăuţi, a fost întâmpinat cu strigăte entuziaste de mii de oameni conduşi de căpitanul districtului Coţmani, protopopul şi mai mulţi preoţi din district. De-a lungul căii ferate, până la gara din Cernăuţi, erau înşiraţi peste 10 000 de ţărani din districtele/localităţile învecinate care ţineau în mână făclii aprinse. Pe peronul gării din Cernăuţi, decorată foarte frumos, a fost întâmpinat, într-o atmosferă entuziastă, de căpitanul ţării, Alexandru Wassilko von Serecki, care a ţinut cuvântul de salut. În salonul de primire a fost întâmpinat de delegaţiile comunelor şi oraşelor Bucovinei cu românescul „Să trăiască!”.

A doua zi la Cernăuţi prinţul Rudolf a asistat la o paradă militară, a primit în audienţă reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, Comitetul ţării, delegaţia SCLRB condusă de preşedintele ei Victor baron de Stârcea, societăţile rutene, polone, germane, a vizitat diferite stabilimente şi biserici din oraş – Reşedinţa mitropolitană, unde a fost întâmpinat de mitropolitul Silvestru Morariu şi consilierii consistoriali, biserica-catedrală greco-ortodoxă, biserica Sf. Parascheva, Universitatea, fabrica de lemne, Şcoala de meserii, Grădina publică.

Sâmbătă, în 9 iulie, la ora 6 dimineaţa, Rudolf pleacă din Cernăuţi cu trenul, de la gara „Grădina publică”, spre Rădăuţi, unde ajunge la ora 8,30. Pe tot drumul până la Rădăuţi erau înşiraţi ţărani care îl salutau cu aclamaţii frenetice, iar la intrarea în oraşul decorat festiv era ridicată o poartă triumfală în stil românesc.

În aceeaşi zi, la ora 2 p. m., pleacă de la Rădăuţi înspre Suceviţa unde, la mănăstire, i s-a făcut iarăşi o primire impozantă. La poarta mănăstirii decorată festiv a fost întâmpinat cu pâine şi sare de egumenul Filipovici şi călugări. Aici vizitează biserica mănăstirii, chiliile călugărilor şi se arată foarte interesat de „antichităţile române” / sfintele relicvele istorice păstrate în mănăstire.

După ce a vizitat mănăstirea, însoţit de suita sa, s-a întâlnit cu sticlarii germani din Fürstental/Voievodeasa6, colonie germană înfiinţată în anul 1803, pe valea pârâului Voievodeasa cu sticlari veniţi din Boemia, regiune cu vechi tradiţii în industria sticlei.

„După circa trei ore pleacă înspre Rădăuţi pe acelaşi drum şi se opreşte în faţa porţii triumfale, minunat decorată cu sticlă colorată de către sticlari şi arendaşul fabricii de sticlă din Voievodeasa, Josef Fischer. De îndată ce Înălţimea Sa a coborât din maşină, muncitorii au înfăşurat în jurul ei un şnur din sticlă roşie. Rudolf l-a ascultat pe Fischer vorbind despre situaţia industriei sticlei şi numărul de muncitori, întrerupându-l cu strigăte de uimire, exprimându-şi, în final, admiraţia faţă de poarta artistic lucrată”7.

Ca mulţumire pentru onoarea pe care le-a făcut-o arhiducele Rudolf, sticlarii din Voievodeasa i-au înmânat prinţului, drept cadou, o sticlă de vânătoare (Jagdflasche) cu o construcţie specială, lucrată artistic, bună pentru băuturi la o partidă de vânătoare.

Duminică, în 10 iulie, la ora 4 dimineaţa, prinţul Rudolf pleacă – prin Marginea, Lichenberg, Clit, Solca, Cacica, Păltinoasa, Gura Humorului – spre Câmpulung Moldovenesc unde este întâmpinat cu un cuvânt de bun-venit de primarul Buligan şi asită la punerea pietrei de temelie la biserica greco-ortodoxă7.

În după-amiaza aceleiaşi zile s-a îndreptat spre Cârlibaba, trece peste Obcina Mestecănişului şi se arată încântat de „romanticitatea munţilor bucovineni”8. Din Cârlibaba s-a deplasat călare la muntele Lucina unde a vizitat herghelia şi a participat la o partidă de vânătoare – „a împuşcat doi vulturi negri”9. S-a întors la Cârlibaba la ora 10 seara pe o vreme ploioasă, unde a înnoptat.

În dimineaţa zilei de luni, 11 iulie, la ora 4 dimineaţa, arhiducele a asistat la liturghie în biserica catolică apoi şi-a continuat călătoria spre graniţa Bucovinei cu Ungaria. La poarta triumfală ridicată aici şi-a luat rămas-bun de la preşedintele şi de la căpitanul ţării şi s-a îndreptat spre Sighet-Maramureş. Ajunge la Viena în 12 iulie 1887.

Un an mai târziu, la iniţiativa arendaşului/administratorului sticlăriei din Voievodeasa, Josef Fischer, şi prin contribuţia sticlarilor germani din localitate, a fost înălţat, în cinstea vizitei prinţului, un monument unic în această zonă. Dintre toate manifestările amintite mai înainte, singurul semn care a dăinuit timpului este această coloană din piatră.

Ridicat după un proiect al inginerului adjunct Alexandru Isăcescul şi executat de maistrul cioplitor în piatră (Stein-metzmaister) Carl Hofmann10, monumentul în sine reprezintă o nobilă coloană ionică. La monument se ajungea trecând pe o alee străjuită de molizi tineri, iar locul din faţa lui era acoperit cu covoare. Pe lângă monument şi în jurul lui erau 4 steaguri cu însemnele imperiului, împăratului şi în culorile ţării.

Monumentul a fost dezvelit în 20 iulie 188811.

De faţă la inaugurarea monumentului au fost şi reprezentanţii comunităţii oraşului Rădăuţi, în frunte cu Adolf Marin, primarul Rădăuţiului (oct. 1867 – 13 nov. 1897); corpul de dascăli de la Gimnaziul din Rădăuţi conduşi de directorul Heinrich Klauser şi mai mulţi profesori; reprezentanţi ai comunităţilor religioase; Ilarion Filipovici, arhimandritul Mănăstirii Suceviţa; consilierul sanitar dr. Hermann Poras; judecătorul districtual Constantin Tomaşciuc; ofiţerii de miliţie (Landwehr) Kupetz şi Kozub, mai mulţi funcţionari c. c., personalul silvic al Fondului Religionar, preoţi, primarii comunelor vecine, patru reprezentanţi fercheşi ai Corpului academic „Alemania” şi mulţi alţii. În partea stângă a monumentului se aflau tineri şcolari îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi fanfara din Solca12.

Cu focuri de armă s-a anunţat sosirea, la ora 9, a notabilităţilor, respectiv preşedintele ţării, baronul Pino, căpitanul de judeţ Keschmann, directorul hergheliei, colonelul Logotheti, inspectorul economic Schaschetzy şi s-a intonat imnul naţional. Josef Fischer i-a întâmpinat cu următoarea cuvântare: „Excelenţele Voastre! În acest loc, unde, în urmă cu un an, am avut marele noroc să primesc onoarea de a-i vorbi prinţului Rudolf, am hotărât să ridic un monument care să amintească nepoţilor noştri de graţia şi bunăvoinţa Sa şi de iubirea pe care o purtăm Casei Imperiale. Monumentul este ridicat. Îl las în grija ţării, cu inima plină de bucurie, şi îmi permit să vă rog să dezveliţi monumentul. Pe ceilalţi domni îi rog să mă însoţească în urarea către Maiestatea Sa apostolică, preamilostivul nostru împărat şi domnitor Franz Josef I: Trăiască! Trăiască! Trăiască!”

A urmat dezvelirea monumentului în timp ce se intona imnul. Fischer a explicat şi în româneşte populaţiei despre semnificaţia acestuia. După ce a admirat monumentul, preşedintele ţării l-a lăudat pe Fischer pentru actul său patriotic şi pe prietenii săi pentru reuşită şi a stat de vorbă cu sculptorul monumentului. A fost informat că dl Fischer va depune la bancă o sumă mai mare de bani ce va fi folosită la eventualele reparaţii necesare.

Plasat la intrarea în Suceviţa dinspre Marginea, pe partea dreaptă a şoselei, monumentul are circa 8,50/9,00 m înălţime.

Soclul, cu înălţimea de 2,10 m, este format din patru postamente pătrate, de dimensiuni diferite, suprapuse piramidal. Pe laturile celei de a treia componente a soclului (1,50 x 0,90 m) este săpată câte o nişă cu dimensiunile de 1,10 x 0,60 x 0,05 m. În nişa de pe faţa sudică, cea dinspre şosea, a fost amplasată o placă făcută din zinc/plumb?, cu dimensiunile de 1,10 x 0,60 m pe care a fost înscris, cu litere în relief, aurite, un text menit să amintească de vizita prinţului moştenitor Rudolf. Săpate pentru simetrie, nişele de pe celelalte laturi ale soclului sunt oarbe. Pe faţa nordică a celei de-a doua componente a soclului este săpat un locaş mic, în care a fost încastrată o placă (0,32 x 0,16 m), pe care, se presupune, că au fost înscrise numele constructorilor monumentului.

Plăcile cu inscripţii plasate pe soclul monumentului au dispărut în timp. Valerian Procopciuc13 a recuperat câteva fragmente din placa frontală – jumătatea din dreapta – pe care se poate citi şi data vizitei: … am 9. Juli 1887.

Coloana, de formă tronconică, făcută dintr-un monolit de gresie adus din cariera de „gresie tare şi foarte frumoasă care se exportă în Galiţia”14 de la Vasileu (Wassileu)15, şi aşezată pe soclu, se termina în vârf cu o coroană imperială din metal , care a fost distrusă, se pare după 1940. Înălţimea coloanei este de 6,40 m. La 1,50 m înălţime are circumferinţa de 1,88 m.

În partea de jos, imediat deasupra soclului, coloana are un registru bogat împodobit cu ornamente în relief. La mijlocul registrului, în 4 cercuri situate diametral opus, şi care au deasupra sculptată o mantie imperială, este inscripţionată litera R, iniţiala prinţului moştenitor.

Înfiinţată în anul 1803, fabrica de sticlă – proprietate a Fondului Religionar gr.-or. şi arendată de Josef Fischer – a ars, în 28/29 septembrie 188916, până la temelii. Cauza focului catastrofal nu a fost cunoscută. Pagubele se ridicau la circa 10.000 de florini. Deşi era asigurată, fabrica nu a mai fost reconstruită. Muncitorii de la fabrică s-au orientat spre alte îndeletniciri. Parte dintre ei s-au angajat la fabrica de cherestea din Suceviţa – înfiinţată în 1889 – sau se dedică altor meserii – cizmari, croitori, rotari, fierari, dulgheri.

1 Johann Polek, Josephs II. Reisen nach Galizien und der Bukowina und ihre Bedeutung für letztere Provinz, în JBLM, 3/1895, S. 25–140. Sonderdruck: Czernowitz, Pardini, 1895.

2 K. A. Romstorfer, Hoflager Kaiser Josephs II. in Suczawa, în MKHD, Wien, NF. 21/18905, S. 87; R. F. Kaindl, Kaiser Joseph II. in seinem Verhältnisse zu der Bukowina, în JBLM, 4/1896, S. 3–22; Sonderdruck: Czernowitz, Pardini, 1896.

3 H. Lagler, Die Kaiserreise in die Bukowina, Czernowitz, Eckhardt, 1880; R. F. Kaindl, Unser Kaiser in der Bukowina 1851, 1855, 1880, Czernowitz, Pardini, 1908; R. F. Kaindl, Kaiser Franz Josephs I. Reisen in die Bukowina, în „Czernowitzer Gemeindeblatt”, 1898, Nr. 10; R. F. Kaindl, Kaiserreisen in der Bukowina, în „Wiener Zeitung”, 1908, Nr. 287.

4 Iraclie Porumbescu, Bucovina, în „Gazeta Transilvaniei”, Braşov, nr. 64, 10 august 1855, p. 245.

6 O. J. Nussbaum, Der Kronprinz in der Bukowina, Czernowitz, Pardini, 1887.

7 Ein patriotischesWerk, în „Bukowinaer Rundschau, Czernowitz, VII Jahrgang, Nr. 546, Sonntag den 22, Juli 1888, p. 5

8 Dionisiu O.. Olinescu, op. cit., p. 333.

9 Dionisiu O. Olinescu, Moştenitorul de tron Rudolf în Bucovina. La 7–10 iulie, în „Familia”, Oradea-Mare (Nagyvárad), anul XXIII, nr. 28, 12/24 iulie 1887, p. 333.

10 Franz Wiszniowski, Radautz die deutscheste Stadt des Buchenlandes, München, 2. Auflage 1988, Verlag „Der Südostdeutsche” der Landsmannschaft der Buchenlanddeutschen, p. 28–29.

11 Ein patriotisches Werk, în „Bukowinaer Rundschau”, Czernowitz, VII. Jahrgang, Nr. 546, Sonntag den 22. Juli 1888, p. 5.

12Ein patriotisches Werk, p. 5.

13Ein patriotisches Werk, în „Bukowinaer Rundschau”, Czernowitz, VII. Jahrgang, Nr. 546, Sonntag den 22. Juli 1888, S. 5.

14 Valerian Procopciuc, Suceviţa şi Voievodeasa, două localităţi bucovinene. Studiu monografic, Rădăuţi, Editura Septentrion, 2009, p. 172–176.

15 Em. Grigorovitza, II. Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti, Atelierele grafice SOCEC & Co., Societate Anonimă, 1908, p. 235.

16 Ibidem. Vasileu, comună rurală, districtul Coţman, aşezată pe malul drept al Nistrului, între comunele conriverane Culăuţi şi Doroşăuţi

17 „Bukowinaer Rundschau”, Czernowitz, VIII. Jahrgang, Nr. 731, Dienstag den 1. October 1889, p.