Decembrie

Ultima lună dintr-un an se numeşte decembrie. În decursul unui an sunt multe sărbători. Unele dintre ele sunt dedicate unor sfinţi degrabă ajutători, către care curg, anual, milioane de oameni. Dar în preajma Crăciunului, peste tot în lume, omenirea trăieşte taina unui miracol ce nu poate fi explicat. Un miracol ce se repetă cu aceeaşi emoţie an de an. Până la Anul Nou – o cu totul altfel de sărbătoare decât Crăciunul – trăim sub imperiul unei bucurii uriaşe, care ne întăreşte şi ne transformă. După sărbători ne întoarcem la grijile de zi cu zi. Sărbătoarea Sfintelor Paşti este şi ea puternică şi totuşi nimic nu egalează profunzimea şi strălucirea Crăciunului. Un motiv, cu siguranţă, este decorul minunat al iernilor încărcate de ninsori şi zăpezi pline de strălucire şi linişte sufletească. Adevărata bucurie a Crăciunului, dincolo de taina religioasă pe care o ascunde, constă în faptul că o construim personal, cu mâinile noastre, că ne facem un dar care ne atinge şi sufletul. Coroniţa de brad de la uşă, ca semn că acolo e aşteptată Naşterea lui Hristos, ne împodobeşte şi inima. Lumânările aprinse în brad, beteala legată pe crengi cuprind gânduri, dorinţe, suspine şi aşteptări. Transformăm cu mâinile noastre în realitate Crăciunul, dar şi cu inima, cu amintirile copilăriei, cu dorinţa de a crea bucurie şi de a le dovedi celor dragi că-i iubim.

Crăciunul îmi aminteşte de anii copilăriei, de frumosul ce poate aduce tinereţea. Îmi aduc aminte de casa părintească (care acum nu mai este), primenită în podoabe speciale, care, după trecerea sărbătorilor de iarnă, erau puse la păstrare pentru anul ce vine; în locul lor puse – obişnuite; oale spălate cu leşie, casa strălucind de curăţenie, mirosul cozonacilor, a pâinii coapte, a mâncărurilor specifice sărbătorilor, umblatul cu colinda. Vecinul nostru era un gospodar renumit – Mateiciuc Ilie (Liţio) şi Maria – era preferatul nostru, al copiilor pentru că acesta era generos cu colindătorii.

Simbolul Crăciunului este bradul, familia adunată în jurul lui, cadourile puse sub brad, de unde copiii le iau cu emoţie. Eu, personal, am preferat brăduţ în ghiveci. Cu câţiva ani în urmă am sădit un brad argintiu foarte aproape de casă, aşa încât de Crăciun îl împodobesc, iar în casă folosesc crenguţe de brad pe care la fel le împodobesc şi le privesc ca pe o minune, bucurându-mă de mireasma lor minunată. Pentru că nu pot suporta să văd brazi tăiaţi, abandonaţi peste tot când nu sunt vânduţi. Nu este normal ca brazii să fie tăiaţi de oricine, scoşi la vânzare „pe sub mână”, la preţuri derizorii în ultimul moment. Fiind în Italia, am întrebat pe un silvicultor ce amendă primeşte cineva dacă taie, de capul lui, un copac în pădure.

– Ce amendă seniora, puşcăria îl aşteaptă!

Cumpăraţi şi dvs., dragi cititori, o crenguţă de brad, puneţi-o pe masă şi priviţi-o cu drag, bucurându-vă de verdele ei delicat şi de mireasma minunată. Aprindeţi o lumânare pentru că această mare sărbătoare, ca să existe, trebuie mirosită şi atinsă.

Aş dori să fiu prima care să vă felicite în prag de sărbători, să rămâneţi mereu acelaşi colectiv, să aveţi parte numai de succese şi împliniri, atât pe plan profesional, cât şi cel familial! La mulţi ani!

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: