Un punct de vedere

Neliniştile şi răpăitul armei politice în Estul Europei

Motto: „Când armele zăngănesc, muzele tac” (Cicero)

Lumea secolului XXI este în competiţie cu tehnica. Marile conştiinţe ale umanităţii sunt îndreptăţite să deteste politica. De secole, politicul şi dorinţa de supremaţie au stârnit conflicte care au târât umanitatea în mizeria războaielor şi a cauzelor pierdute.

Secolul XXI debutează cu violenţă şi cu războaie în diferite zone ale globului pământesc. André Malraux scria „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Fostul ministru al culturii al lui De Gaulle a avut în vedere viitorul omenirii, care este tot mai mult controlat de politic. Există cauze şi idealuri sfărâmate. Se naşte întrebarea ce au adus cele două războaie mondiale omenirii? Violenţă şi moarte. Deci, secolul XXI trebuie să fie un secol al păcii, altfel, omenirea va sfârşi într-un cataclism politic, adică într-un război care poate distruge întreaga planetă din cauza focoaselor nucleare şi a rachetelor ultrasofisticate.

Anul 1990 a fost un an dătător de speranţe; acum, în anul 2014, speranţele s-au pulverizat şi majoritatea est-europenilor au căzut într-un pesimism politic. În imediata vecinătate a graniţelor Uniunii Europene, în toţi aceşti 25 de ani au existat conflicte armate care s-au soldat cu zeci de mii de morţi şi pierderi materiale de ordinul miliardelor de dolari. În Ucraina situaţia se acutizează pe zi ce trece, deoarece politicul este cel care stârneşte conflictul ideologic, lipsit total de umanism şi moralitate. Din surse venite direct din partea populaţiei ucrainene aflăm faptul că majoritatea locuitorilor Ucrainei, indiferent de etnie, s-au săturat să mai creadă în politic şi în binefacerile promisiunilor politicului. Despre etnicii români care locuiesc în Ucraina se poate spune că aceştia au devenit conştienţi că ţara lor este numai România şi mereu privesc spre Bucureşti cu speranţe, aşteptând mântuirea de la Dumnezeu. Românii nu mai sunt de acord să mai moară pentru ceea ce nu le aparţine, mai ales că estul Ucrainei este departe de a fi pământul lor. Ruşii sunt la rândul lor naţionalişti, dar în acelaşi timp o forţă imperială care urmăreşte să nu se dezică de Testamentul lui Petru cel Mare, făuritorul Rusiei Moderne. Românii îşi ascund fiii şi refuză să mai accepte a fi încorporaţi în armată şi în gărzile populare, nu pentru că nu s-ar simţi aproape de suferinţa ucrainenilor, ci pentru faptul că nu vor să moară pentru o cauză politică care nu le aparţine. Am mulţi prieteni care, cu groază, deschid televizorul, aparatul de radio şi ziarele aşteptând din clipă în clipă să li se anunţe că unul dintre fiii lor a murit pentru moftul politic.

Etnicii români din Ucraina îşi ascund fiii şi, în acelaşi timp, caută spre Dumnezeu, ca omul politic să-şi dea seama că războiul civil din Ucraina este declanşat de cele două forţe oponente, Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii şi NATO. Uniunea Europeană, indiferent de ceea ce crede şi despre ce i se dictează politic, ar trebui să înţeleagă că în anul 1990, la Malta, Bush sr. şi Gorbaciov au semnat nişte acte adiţionale ţinute în secret. Există unele surse care vorbesc despre faptul că nu va mai exista un conflict mondial, ci vor fi conflicte regionale şi că lumea va fi împărţită în sfere religioase. Numai că interesele politicului au lăsat deoparte înţelegerea dintre cei doi preşedinţi de state şi au trecut la ameninţări şi tropăitul de cizme pe teritorii care nu le aparţin. În viziunea politicului, teoria războiului este cea care merită să supravieţuiască pentru a îmbogăţi pe fariseii politicieni, indiferent de origine şi de cauza pe care o slujesc.

România, până în prezent, este victima unor cauze pierdute şi a unor pacte condamnabile, indiferent de cine i le-a impus. Anul 1947, la Paris, recunoaşte că Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei sunt oferite lui Stalin şi nici până astăzi nu s-au luat în discuţie urmările Pactului Ribbentropp-Molotov, chiar dacă acesta a fost dezavuat de Moscova. România plăteşte pentru lipsa de oameni politici care nu au avut tăria să-şi ceară dreptul la identitate naţională şi la teritoriu. Aşteptăm ca România, prin oamenii săi politici, să fie parte egală cu ţările UE, să poată să-şi apere cetăţenii din teritoriile foste româneşti care astăzi aparţin altui stat, parte din teritoriul Republica Moldova.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: