Pr. IONEL FILON

Ridică-te Ioane, ridică-te Gheorghe şi te roagă !

„Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta;

adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te nimiceşte cel fără de minte !” (Ps. LXXIII, 23)

La ultima întâlnire cu preoţii suceveni, cu prilejul conferinţei semestrului al doilea, ÎPS Pimen şi-a încheiat cuvântul cu o zicală românească prin care arăta mâhnirea provocată de mersul evenimentelor şi iniţiativelor legislative ce nu ţin cont în niciun fel de aşteptările spirituale ale românilor, zicând: „Vai de broaştele care trăiesc în balta unde se scaldă bivolii!”. O privire asupra tabloului creionat de această zicală ne arată că broaştele sunt fraţii noştri români care vor să-şi cânte cântecul lor de leagăn în hotarele strămoşeşti fără tulburări – pe de o parte, şi bivolii care transformă apa cristalină în mocirlă, sunt fiii vajnicilor comunişti – pe de altă parte, ce-şi ţin „obiceiurile cu dinţii,” iar bietele cântătoare ce înfrumuseţau altădată clarul de lună, au luat-o care-ncotro pentru a nu se îneca cu murdăria servită ca mijloc de existenţă. În urma lor se aude glasul cinic al „purtătorilor de cuvânt” pe care bivolii şi-i aleg ca să-şi comunice vrerile, mat şi perfid: Dacă au plecat să caute un trai mai bun atunci să rămână acolo! Dom’le, indignarea pentru gestul acesta îţi sugrumă toate emoţiile, şi ne mai mirăm că „nu dau doi bani” pe vrerea noastră…

În astfel de bătătură românul, lezat profund în aşteptările sale, se roagă cu glasul stins şi nădejdea că va fi auzit ca şi psalmistul: „Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te nimiceşte cel fără de minte!” Rugăciunea lui este ultima soluţie, o soluţie pe care a mai aplicat-o când a ieşit din întunericul comunismului care s-a întins peste „timpul biblic” de îndreptare stabilit de Dumnezeu. Prin „şcoala vieţii” evreilor, care a durat de la ieşirea din Egipt şi până la intrarea în ţara făgăduită, s-a putut curăţa poporul de cârtitorii ce nu erau vrednici de „pacea Domnului.” Pe cârtitorii aceia Dumnezeu s-a mâniat şi nu le-a îngăduit să intre în Ţara Sfântă. Împăratul David preia mesajul Domnului în psalm şi zice: „Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: Pururea rătăcesc cu inima,” ca apoi să adauge: „Nu vor intra întru odihna mea!” Ieşind din comunism ne-am luminat că Dumnezeu a ridicat pedeapsa poporului pentru întunecarea minţii conducătorilor, dar căderile „din legea Domnului” nu aveau să se sfârşească, bivolii au tânjit după scăldat şi apele democraţiei au devenit tot mai murdare şi tot mai învolburate, astfel că azi merg la braţ „plăcerea cu puterea şi sexul cu fiara,” cum spunea cineva la „Naşul TV” în ziua de 15 nov. ora 19,45.

Mărturisesc sincer că am încercat sentimente de reală îngrijorare când am constatat că se fac eforturi disperate în legislativul actual ca să provoace creştinismul românesc pentru renunţarea la viaţa morală pe care moşii şi strămoşii noştri au zidit educaţia copiilor, astfel încât să trăiască demn şi cu respect faţă de istoria care ne-a adus până în pragul de „a fi sau a nu mai fi noi înşine.” Este un moment de răscruce în viaţa acestui neam, şi dacă în decursul istoriei sale a putut trece cu mari sacrificii pentru a continua să existe, trebuie să înţeleagă faptul că tot cu sacrificii trebuie să treacă pentru a-şi păstra imaculată spiritualitatea care-l face diferit faţă de toate neamurile şi îi conferă un loc de frunte sub soare.

„Scoală-Te, Dumnezeule, şi apără pricina Ta” este temelia pe care s-a zidit educaţia primară prin ceea ce îndeobşte numim „cei şape ani de acasă.” De la banalul „săru’mâna tată” şi „săru’mâna mamă” (aşa crede sistemul educaţional astăzi) cu care pe vremea mea plecam şi veneam de la şcoală, până la rugăciunea „Înger, îngeraşul meu”, care-mi dădea atâta linişte când mă aşezam în pat spre odihnă, părinţii mi-au predat „lecţia bunului-simţ” care are la bază Legea lui Dumnezeu. Faptul că după ’89 s-a extins educaţia spirituală cu sprijinul şcolii a dat mare încredere părinţilor că pe temelia pusă de ei se vor zidi caractere demne de înaintaşii noştri. Ei bine, apărarea acestei pricini rămâne de acum cu adevărat în puterea lui Dumnezeu, pentru că, aşa cum spunea psalmistul, „oamenii au stricat Legea” şi fac ocară „lucrului bine făcut!”

Cuprinzând cu ochii minţii oferta lumii de azi şi văzând „că se zideşte cu încăpăţânare un nou turn Babel în care să se adune toate limbile pământului ca să vorbească aceeaşi limbă – anume aceea a senzualităţii călcătoare de lege,” îndată-ţi apare statuia din visul lui Nabucodonosor, pe care l-a tâlcuit proorocul Daniel. N-ar avea „culoare” dacă s-ar rezuma acest vis, aşa că îl redau integral: „În anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat Nabucodonosor vise iar duhul lui s-a tulburat şi somnul nu-l mai prindea Şi a poruncit regele să cheme pe vrăjitori, pe prezicători, pe magi şi pe caldei, ca să-i spună regelui visele lui; şi ei au intrat şi s-au înfăţişat înaintea regelui. Şi le-a zis lor regele:

– Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi vreau să ştiu visul. Atunci caldeii au grăit către rege în grai arameian:

– O, rege, să trăieşti în veac! Spune servilor tăi visul şi noi îţi vom descoperi tâlcuirea. Răspuns-a regele şi a zis către caldei:

– Să ştiţi că hotărârea am luat-o! Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi tăiaţi în bucăţi, iar casele voastre prefăcute în grămezi de ruine. Dar dacă îmi faceţi cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri bogate şi cinstire multă; deci arătaţi-mi visul şi tâlcuirea lui! Ei au răspuns pentru a doua oară şi au zis:

– O, rege, spune servilor tăi visul, iar noi îţi vom face cunoscută tâlcuirea lui! Răspuns-a şi a zis regele:

– Fără îndoială, eu ştiu că voi căutaţi să câştigaţi vreme, fiindcă vedeţi că eu hotărârea am luat-o. Că dacă nu-mi faceţi cunoscut visul, este că aveţi de gând să vă sfătuiţi unul cu altul şi să spuneţi înaintea mea vorbe mincinoase şi înşelătoare, până când vremurile se vor schimba. De aceea spuneţi-mi acum visul şi eu voi şti dacă voi puteţi să-mi descoperiţi şi tâlcuirea lui ! Răspuns-au caldeii în faţa regelui şi au zis:

– Nu se află om pe pământ care să poată face cunoscut ceea ce cere regele, fiindcă niciun rege, oricât de mare şi de puternic ar fi, nu ar cere aşa ceva de la niciun tâlcuitor de semne, vrăjitor sau caldeu. Şi lucrul pe care îl cere regele este greu şi nimeni altul nu poate să-l descopere înaintea lui, decât zeii al căror locaş nu este printre cei muritori. Din această pricină regele s-a mâniat şi, în marea lui furie, a poruncit să fie ucişi toţi înţelepţii din Babilon. Când a ieşit porunca să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie omorât şi Daniel şi cei dimpreună cu el. Atunci Daniel şi-a îndreptat cuvântul cu înţelepciune şi iscusinţă către Arioh, mai-marele gărzii regelui, care ieşise să omoare pe înţelepţii din Babilon. Şi a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui:

– De ce a dat regele o poruncă aşa de aspră? După ce Arioh i-a lămurit lui Daniel rostul poruncii, Daniel a plecat şi a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i descopere tâlcul. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria, prietenii lui, care este pricina, cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului. Şi a început Daniel a grăi:

– Să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac şi până în veac, că a Lui este înţelepciunea şi puterea. Şi El este Cel care schimbă timpurile şi ceasurile, Cel care dă jos de pe tron pe regi şi Cel care îi pune; El dă înţelepciune celor înţelepţi şi ştiinţă celor pricepuţi. El descoperă cele mai adânci şi cele mai ascunse lucruri, ştie ce se petrece în întuneric şi lumina sălăşluieşte cu El. Pe Tine, Dumnezeule al părinţilor mei, Te preaslăvesc şi Îţi mulţumesc Ţie, că mi-ai dat mie înţelepciune şi pricepere şi m-ai făcut să cunosc acum ceea ce noi Ţi-am cerut rugându-Te, căci Tu ne-ai descoperit taina regelui. Apoi Daniel s-a dus la Arioh, pe care regele îl însărcinase să omoare pe înţelepţii Babilonului şi i-a grăit aşa:

– Nu da morţii pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea regelui şi eu îi voi descoperi regelui tâlcuirea. Atunci Arioh a dus grabnic înăuntru pe Daniel în faţa regelui şi i-a vorbit astfel:

– Am găsit un iudeu dintre cei aduşi în robie care poate să tâlcuiască visul. Răspuns-a regele şi a zis către Daniel, care se cheamă Beltşaţar (nume dat de rege):

– Oare eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am avut precum şi tâlcuirea lui? Daniel a răspuns înaintea regelui zicând:

– Taina pe care vrea să o afle regele nu pot s-o facă cunoscută lui nici înţelepţii, nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii în stele. Dar este un Dumnezeu în ceruri, Care descoperă tainele şi Care a făcut cunoscut regelui Nabucodonosor ce se va întâmpla în vremurile ce vor veni. Iată care este visul şi vedenia pe care le-ai avut când erai culcat în patul tău: Ţie, rege, îţi treceau gânduri prin minte, când erai în patul tău, pentru ceea ce se va întâmpla mai pe urmă şi Cel ce ţi-a descoperit taina ţi-a dat să ştii ce va fi. Şi mie, nu prin înţelepciunea care ar fi în mine mai mult decât la toţi cei vii, mi s-a descoperit taina aceasta, ci ca să se facă ştiut regelui înţelesul ei ca să cunoşti gândurile inimii tale. O, rege! Tu priveai şi iată un chip – acest chip era peste măsură de mare şi strălucirea lui neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul.

Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea regelui. Tu, rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea, şi în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele câmpului şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământul, şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul şi, după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa şi el va sfărâma şi va preface totul în pulbere. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi va fi tare ca fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare, parte şubred. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El va rămâne în veci. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mână, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi în viitor; visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică.

Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a zis: Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină.” (Daniel cap. II)

Prezentarea acestui capitol din cartea lui Daniel proorocul ne arată că vremurile se întorc în mersul lor spre veşnicie şi că visul „îşi desfăşoară caerul” în zilele noastre; „regele” de azi îl trăieşte dar nu-l înţelege, deoarece „este numai trup,” însă nu se tulbură, el s-a rupt total de trecut şi vrea să trăiască un viitor ca un rege întruchipat în amestecul lutului cu fierul din care erau făcute picioarele acelui chip. Azi acest „rege libertin îmbrăcat în porfiră şi vison, pomăduit şi cosmetizat pentru a arăta cât mai elegant”, nu vrea să se uite în zare ca să vadă cum se desprinde piatra zdrobitoare şi vine spre el ca să-l sfarme, ba din contră, el se semeţeşte aruncând pumnul spre cer şi „loveşte cu toată puterea în ţepuşă.” Pentru el nu mai contează durerea, contează că luptă cu toată puterea gândirii sale bolnave împotriva Celui care ţine toate.

Când am scris titlul şi scurta rugăciune de început aveam tabloul din cartea profetică în faţă şi încercam să mă dumiresc întrebându-mă: Ce-l determină pe „regele” acesta ca să construiască un monstru de imoralitate şi ce se va alege din visul pe care l-a văzut, în sfârşit, cuprins în legea omenească ? De ce vrea cu tot dinadinsul să facă din ţara asta o nouă Sodomă şi Gomoră biblică în care să nu mai găseşti pe nicăieri binecunoscuta floare a ruşinii ? Ce satisfacţie poate avea când explică nonşalant cât de „valoros” este proiectul „pentru care s-a bătut o întreagă legislatură” în care a intrat pe uşa din dos cu ştirea stăpânului casei? De douăzeci de ani cerea „regele” şi poporul nu i se alătura. Ar mai fi cerut încă douăzeci de ani şi tot n-ar fi avut succes. A venit anul 2012, „an cu bun prilej,” an în care „s-a angajat şi politic” pentru ca „în ascuns” să prostească pe românii pe care până atunci n-a reuşit să-i prostească, iar rezultatul îl vedem. Când s-au dezmeticit poporenii noştri de viclenia aceasta şi au întrebat pe cel care l-a adus ca să-i fie consilier personal şi apoi să-l „bage în parlament” a răspuns ca un ageamiu: „Da, nu-l cunosc…, l-am scos din alianţă…, eu sunt creştin şi nu sunt de acord cu aşa ceva…” Cineva spunea pe la televiziuni că a venit vremea lui Kafka şi că „este noaptea minţii !”. Păi da, dar pe 16 noiembrie „noaptea minţii… a văzut lumină mare,” poporul şi-a spus cuvântul, şi să ştiţi că dacă în şcoala statului laic-ateu Dumnezeu nu mai are loc, îşi va deschide El o cale pe care va intra în viaţa copiilor noştri, iar această cale nu va mai putea fi închisă în niciun fel, pentru că nu va mai trece pe la parlament sau nu ştiu care „curte,” aceasta va merge direct către sufletul omului. În ce mă priveşte, la propunerea unui vrednic consilier, am deschis deja o şcoală catehetică în tinda bisericii, aşa cum era altădată. Prezenţa? 35 participanţi din care 7 copii, ceea ce nu este puţin având în vedere că suntem o comunitate creştină mică.

Închei cu o întâmplare consemnată în biografia marelui pianist Franz Lizt (Liszt Ferencz 1811-1886). Acesta concerta la curtea împăratului cu prilejul unui dineu. În vâltoarea interpretării maestrului, împăratul se întreţinea cu oaspeţii „producând” o rumoare ce a tulburat urechea. Maestrul s-a oprit şi împăratul s-a supărat admonestându-l. Răspunsul lui Franz Lizt a fost genial:

– Majestate, când împăratul vorbeşte toată lumea trebuie să tacă !

Ei bine, „regele” nostru a vorbit, Curtea a decis, parlamentarii s-au pronunţat că Dumnezeu n-are ce căuta în şcoală, de parcă elevii nu mai sunt fiii Lui şi „toţi trebuie să tăcem!?” Nu frate, nu! Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane şi te roagă, pentru că dacă n-o vei face „vor striga pietrele,” iar una „musai” îi va lovi picioarele de lut şi fier al chipului din vis şi… „regele” va cădea cu mare zgomot. Dar nu-i bai, pentru că n-a crescut în tăcere cum cresc falnicii brazi în pădurile noastre care au mai rămas în picioare…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: