DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieții“

Carte de zidire sufletească

XIV. Problema feminină
 

3. Îndreptățirea mișcării feministe (2) În ce privește năzuința spre libertate în raporturile dintre soți, e în afară de orice îndoială că astăzi, tot mai are trecere, în multe cercuri, acuzația pe care John Stuart Mill o îndreaptă împotriva bărbaților în cartea citată, unde arată situația femeii ca ultim adăpost rămas spiritului de subordonare a omului de către om și dreptului celui mai tare, în societatea modernă. Cu cât morala autoritaristă este eliminată pas cu pas din viața socială, cu atât mai mult unii bărbați încearcă să perpetueze, în cercul casnic, instinctul lor de putere și să se lăfăiască într-o indiferență fără margini și într-un egoism primitiv, primind, ca pe un lucru cuvenit, tot soiul de jertfe. Recunoaștem numaidecât tagma asta de bărbați după o lipsă grosolană de cavalerism și autocontrol, precum și după o siguranță de sine cam bățoasă în întreaga lor înfățișare, care este tocmai contrariul unei educații distinse. Aceste manifestări necivilizate arată că ridicarea femeii la o deplină egalitate și la statutul firesc de persoană este o binefacere fundamentală și pentru cultura bărbatului. Cuvântul poetic: Să nu lași pe nimeni să-ți fie rob, altminteri ajungi tu însuți se potrivește raporturilor dintre soți. Dacă mai păstrează concepții care-i asigură privilegii și dacă se obișnuiește cu dreptul firesc de a fi servit, un bărbat își pierde demnitatea lui bărbătească adevărată, care trebuie să se arate în severitatea față de sine și într-o neadormită grijă pentru cei slabi. De aceea, bărbații înșiși ar trebui să ducă o cruciadă împotriva tuturor privilegiilor bărbătești vizibile sau ascunse, iar bărbăția să și-o arate acordând, nu primind, privilegii. Bărbatul care îngăduie inferioritatea femeii, chiar și în forma cea mai ușoară, se lipsește singur de fericirea negrăită a comunității sufletești și de înrâurirea reciprocă spre o viață mai înaltă. În familiile nobile engleze, adevăratul stăpân în casă este femeia; în Germania și Elveția, bărbatul. Nimeni n-ar putea să afirme că această situație este favorabilă culturii lui interioare, după cum n-am auzit ca englezul să fi pierdut ceva din bărbăția lui prin purtarea-i cavalerească și serviabilă, sau ca femeia, din cauza respectului care i se acordă, să fie mai puțin femeie. Dimpotrivă, datorită sentimentului de deplină egalitate și demnitate exterioară, femeia câștigă un soi de smerenie serviabilă și de înțeleaptă supunere, în care natura ei feminină ajunge la plinătatea ei, dar pe care o pierde așa de ușor când are să lupte cu un bărbat necioplit pentru drepturile ei cele mai elementare. Mill a exprimat părerea că renașterea socială a omenirii nu poate avea loc până când cel mai fundamental dintre toate raporturile sociale – relațiile dintre bărbat și femeie – nu va fi fost pus pe făgașul dreptății depline, iar bărbatul nu se va fi învățat să-și împartă toate sentimentele cu o ființă egală în educație și în drepturi cu dânsul. Și e sigur că raporturile în care dreptul celui mai tare e valabil trebuie să aibă consecințe răufăcătoare asupra întregului caracter omenesc și asupra oricărei forme de viață socială. Situația privilegiată a bărbatului în căsnicie este o școală de încăpățânare bărbătească și, din această cauză, o stavilă pentru orice întocmire socială mai înaltă. Numai când două voințe egale se contopesc într-una singură, abia atunci începe adevărata comuniune. Și cu cât va fi mai liberă dezvoltarea originalității și mai asigurată menirea personală a ambelor părți, cu atât va fi mai prețioasă și mai bogată activitatea comună. Respectul de bunăvoie al drepturilor altuia este adevărata temelie a oricărei culturi sociale, iar căsnicia ar trebui să fie cel mai ales așezământ de educație pentru această reciprocitate adevărată în orice serviciu. Până și Euripide spune: Știam când i se cuvenea lui să biruie și când mie. Din aceste precizări, o cerință importantă și de neînlăturat se evidențiază: să ne împotrivim cu statornicie oricărei subordonări a femeii. Pe acest tărâm ar trebui să se întâlnească atât partizanii, cât și potrivnicii studiilor feminine, ai dreptului de vot al femeilor și ai altor năzuințe femeiești. Poți să fii cel mai pasionat adversar al acestor înnoiri, poți să le consideri drept o pagubă a feminității, a familiei și a culturii și totuși, să refuzi din principiu să dai încuviințare vreunei măsuri de subordonare.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI