Cum am votat noi pe unul căzut ca prostul

Gheorghe Ştefan, actualul primar al municipiului Piatra Neamţ, a căpătat notorietate ca patron al echipei nemţene de fotbal, Ceahlăul, ceea ce i-a permis, ca şi altora, nu puţini, să facă pasul spre politică, devenind primar şi lider de partid. Ales şi răsales. E cunoscut mai bine ca Pinalti, având porecla înregistrată la OSIM. Au stârnit adesea curiozitatea, uneori şi deliciul presei, afacerile cu terenuri, cu Transelectrica, iar acum, după ani buni de anchete, este arestat provizoriu în dosarul Microsoft.

Cine sunt aleşii?
Cătălin Dancu este avocatul lui Gheorghe Ştefan şi, presupun, îl cunoaşte foarte bine, căci îşi permite să i se adreseze astfel: „Eu cred că Ştefan a căzut ca prostul. Cred că relaţiile de prietenie şi anturajul lui îl generează în această discuţie a computerelor. Este ageamiu total. Nu avea ce să discute el de licenţe IT, de software”. Să înţelegem că putea fi mai inteligent, mai şmecher pentru a nu fi „generat”(!) în acest dosar şi a fenta Justiţia aşa cum au făcut-o destui până acum?
Fireşte, în speţa avocatului Cătălin Dancu sunt conştient că ar putea fi vorba de intenţie de victimizare a clientului său ori încercare de obţinere a unor circumstanţe atenuante. Dar, oricât ai apăra o astfel de soluţie, nu-ţi poţi discredita clientul în spaţiul public, făcându-l „prost” fără să te bazezi pe o evaluare oricât de superficială. Mai adăugaţi şi alte zeci de politicieni calificaţi altădată ca proşti, duşi cu capul, analfabeţi, fără minte, dobitoci, tembeli, primitivi…

Două întrebări retorice
În consecinţă, am dreptul să-mi pun câteva întrebări: câţi sunt „căzuţi ca proştii” între politicieni, demnitari şi funcţionari publici? Câţi oameni politici şi de afaceri şi-au acumulat pe merit diplomele şi averile? Nu cumva din această pricină bunăstarea tuturor românilor rămâne mereu un deziderat, iar sărăcia nu are leac?
Şi apoi, cum de au votat pietrenii pe unul „căzut ca prostul”? Tocmai la Piatra Neamţ, oraş frumos, supranumit cândva „Perla Moldovei”? Sau, prin extensie, cum de au votat alegătorii nişte „proşti” în fruntea altor primării ori în organe reprezentative şi mai înalte? Cum de e posibil aşa ceva în democraţia noastră?

Au şi alţii proştii lor, dar asta nu ne încălzeşte
Ei bine, iată că e posibil. Nu voi face apel, însă, la literatură sau la istorie, mai nouă ori mai veche, pentru a demonstra că aleşi bântuiţi de prostie au fost şi la noi, şi la alţii, încât nu trebuie să ne simţim în inferioritate decât de numărul mai mare în funcţie de perioadă, de condiţii de viaţă şi civilizaţie.
Se spune că de vină ar fi întotdeauna alegerile. Oricât de democratice, oricât de corecte, au mereu aceleaşi limite: cetăţenii nu pot vota decât pe unul dintre cei ce îşi depun candidatura, iar dreptul de a candida îl are orice cetăţean, de la academician la absolventul de 4 clase primare. Şi mai trebuie să observ un lucru deloc lipsit de importanţă: de foarte multe ori, cetăţeni simpli, cinstiţi, harnici, cu simţ gospodăresc, reuşesc să fie mai buni primari, mai buni consilieri decât alţii cu diplome grele. E clar că diploma nu e o condiţie, nici o garanţie 100% a reuşitei.

Oameni cu carte?
Căci la fel au căzut ca „proştii” şi alţii în dosarele deschise de Justiţie, indiferent de şcolile absolvite. Închei cu o concluzie deloc roz pentru clasa noastră politică şi a îmbogăţiţilor: proasta guvernare, sărăcia, lipsa unei viziuni clare pentru viitorul României… i se datorează cu vârf şi îndesat.
Din pricina diriguitorilor ţara nu beneficiază de programe de dezvoltare economică, din pricina lor nu avem educaţie, sănătate şi administraţie la nivel european, din cauza lor România e lăsată mereu deoparte când e vorba de admiterea în spaţiul Schengen sau de participarea la luarea deciziilor politice importante ale Uniunii.
Veţi spune că e uşor de acuzat pe alţii, când vina e împărţită. Adevărat. Nu doar „clasa politică” a fost iresponsabilă, ci şi cei ce au creditat-o prin vot. Dar posibilitatea de a găsi candidatul perfect este mică: valoarea candidaţilor nu se poate ridica deasupra societăţii înseşi decât în mod excepţional, iar selecţia candidaţilor prin examene, probe, în afara cadrului legal, e neconstituţională. Singura şansă e votul inteligent, cu ochii deschişi, cu mintea limpede. Şi cu proverbul: „Nu toate muştele fac miere”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: