Un punct de vedere

Speranțele căutătorilor în tomberoane

În campaniile electorale se cheltuie bani pentru a promova o persoană care nu poate, nici nu ar putea face ceea ce promite; probabil nici nu își propune.
 

Acest „unul” se alege dintre mai mulți, nejustificat de mulți. Oare tot atâția ar fi dacă cei care nu ajung acolo unde se dorește (mă tem că mai mult de către alții decât de ei) ar fi obligați să returneze fondurile primite pentru campania electorală, adică acel talmeș-balmeș de discuții jenant de inutile? Desigur, prea mult verosimil conduce la banalitate; dar nici metoda, destul de veche, de a promite fiecăruia ceea ce nu are și nici nu i se poate da, dar cu termen de realizare logic (doar pentru cine vrea neapărat să-l considere ca atare). Ce vor, de fapt, acești candidați? Unii par a avea această calitate pentru eternitate. Vor să câștige lupta cu propriul popor? Sau poate se vor impune asupra votanților după un îndelung șir de candidaturi finalizate „ante portas” și vor explica: am considerat că nu este corect din punct de vedere politic să vin cu totul, așa că am sosit în rate! Până atunci să le admitem bucuria de a trăi ca elite fără popor, pătată, din când în când, de obiceiul de a avea întotdeauna ceva de făcut care să fie altceva decât ceea ce, de fapt, s-ar aștepta de la ei. Mai ales de când grupul de specialiști care era de bază la formularea răspunsurilor date ascultătorilor de Radio Erevan s-a mutat în Vest și descoperirile lor sunt popularizate de niște omuleți mici de stat, dar mari în stat, ajutați de o categorie de lefegii care, atunci când nu mai sunt necesari, devin ținta unor injurii suburbane. Fuga de răspundere nu este caracteristică profesioniștilor, dar perpetua transbordare, întotdeauna dinspre barca opoziției spre cea a ciolanului obținut, da. Cine nu se poate conforma, din indiferent care motive, rămâne al cincilea din patru, iar viața este grea, chiar în sânul acestui popor pe care sărăcia nu-l poate opri să-și plătească taxele. Atunci cum este sărac? Știe el! Până una-alta se face toamnă, toamna se limpezește produsul de vinificație, se numără bacalaureații și se clarifică problema candidaților la funcții supreme, toamna când gospodinele produc conserve și murături, cu precădere cele cărora le este lene să le cumpere, la timpul potrivit, de la magazin; multe se mai întâmplă toamna. Toamna când cei care nu-și cultivă pământul au terminat de mult treaba afară și pot sta la taclale. Patima statului de vorbă are o manifestare pervers de pregnantă la oamenii care nu au mai nimic de spus, dar toți speră să apară o guvernare mare, coagulată din multe și obediente guvernări mici. Din păcate, generația mouse-ului o urmează pe cea a telecomenzii în ceea ce privește eludarea informației serioase, de parcă tot ce merită citit ar fi adunat într-un pachet pe care Ion Minulescu și-ar fi scris titlul unui volum de nuvele sau Mircea Micu al unui volum de parodie, dar în formă modificată: „Cetiți-le… mâine”. Un mâine la fel de iluzoriu ca și termenul la care multe se vor mai rezolva. Masa de votanți – că vor fi sau nu și alegători…, mai vedem noi – va putea opune răului care pândește la cotitură cam cât ar fi putut un pluton de infanterie să împiedice momentul Hiroshima. Voi alege pe unul care, dacă voi ajunge în biroul lui, va încerca foarte puțin să mascheze cât de dornic este să plec. Se va revolta cineva? Nu! Climatul de insecuritate care se creează, chiar pe plan mondial, va reuși să facă mai întâi dorită, mai apoi întărită, forța care să fie capabilă de a liniști atmosfera. Și va fi bine sau „Ce va da Domnul!”. Cui?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: