Un punct de vedere

Muniție oarbă

Motto: „Novissima verba” (lat. Cuvintele de pe urmă)
 

Până pe data de 13 octombrie a.c. ne-a dat, n-a mai rezistat, prea mult ținuse în el, cum se zice, știrea de senzație, demolatoare, de decapitare a celui acoperit, despre care se spune că nu-i bine să-l arăți lumii ca pe o drăcovenie electorală. Nu mi-am putut reprima gândul despre un personaj caragialesc care, după ce-i sunaseră în cap clopoțeii, linca-linca, nu s-a putut răbda să nu arate că el deține o probă incriminatoare la adresa „perțoanei însemnate, nu spun ține” cu care se alegea deputat. Se vede treaba că societatea românească a evoluat foarte mult, din moment ce, după o sută treizeci de ani, cu o știre bombă poți răsturna scena politică și-ți alegi președinte după pofta inimii. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, și, odată lansată bomba, s-au repezit mai mulți să-i taie fitilul, ca să-i reducă efectul distructiv. Cine s-ar fi gândit că oameni de casă de genul lui Tăpălagă, Tolontan, dar și Mungiu Pippidi, au dat a înțelege că o muniție veche nu produce decât o „fâsâială”, se poate întoarce chiar împotriva celui care a lansat-o. Este adevărat că Expertul de Cotroceni, trăind în lumea basmelor cu Cosânzene, n-a avut pretenția că doboară șapte dintr-o lovitură, dar că îi stă la îndemână să doboare trei, ca să nu bată la ochi că numai Ponta e vizat, el trebuie dezbrăcat de haina ofițerului-spion SIE, arătat lumii gol-goluț și să nu mai fie ales că ce-o să spună lumea la „estern”. Lumea va spune ce-a spus de Bush senior și ce-a spus de Putin, adică a trecut peste asta ca și cum n-ar fi fost. Lângă Ponta a fost pus și Iohannis, cel care compromite dreapta, ambii fiind mincinoși, corupți, nemaipunând la socoteală că sunt „proști ca gardul de răchită”, care nu merită să aibă susținerea Zeului. Zău, așa, domnule Băsescu, ești de tot râsul, ai ajuns în pielea lui Parizianu’ care-i spunea lui fecioru-său, Ștefan, că dacă venea Moromete la el, îl alegea primar. Ei, uite, nici din dreapta, nici din stânga nu ți s-a cerut sprijinul, lumea se descurcă fără intervenții miraculoase și, oricum, știe că toată drojdia care se află într-un butoi gol are o altă canalizare. Unii au zis că în focul prezidențial trebuia să ardă și Meleșcanu care, asemenea celorlalți doi, minte, dezinformează și aduce prejudicii Serviciului (SIE). Meleșcanu, care nu are nicio șansă la președinție, a fost suficient de diplomat și detașat ca să-i arate că nici președintele nu are dreptul să-și bage nasul în toate oalele. Toți cei foarte grăbiți să afle ceva din secretele ascunse de ochii lumii trebuie să aștepte treizeci de ani, până la desecretizarea dosarelor. Neținându-se seama nici de ce-a spus un specialist în istoria serviciilor secrete de la noi și de la alții, numindu-l aici pe Cristian Troncotă, nici de ce-au spus și alții cu privire la gestul reprobabil de a scoate pe taraba electorală ceva ce se poate greu dovedi, președintele s-a simțit dator să iasă din nou pe 15 octombrie a.c., ca să justifice prima ieșire. Am încercat să-i urmăresc lecția de învățământ politico-juridic, axată în principal tot pe denigrarea lui Ponta care e un „fripturist”, s-a băgat singur în seama Serviciilor ca să se ducă pe la colocvii și seminarii în străinătate. De altfel, a lăsat să se înțeleagă Oracolul de la Cotroceni, Ponta e atât de prost că SIE nu l-ar fi recrutat pentru misiuni importante, l-au luat pentru treburi mărunte, de bucătărie. Dacă la prima ieșire domnul Băsescu a fost penibil, la a doua a fost jalnic. Arăta ca un animal hăituit care, înainte de a cădea în capcană, vrea să muște pe urmăritori și nu reușește, chiar dacă se încordează în salt. Nu știu dacă Parlamentul și politicienii din arcul puterii au procedat corect lăsându-l pe domnul Băsescu (în particular i s-au recomandat doctori și psihologi) să-și facă mendrele, să-și bată joc de noi și să nu înceteze de-a ne-o băga pe gât pe Elena Udrea, însă eu nu am obosit să spun, o spun și acum (văd că spun acum și alții) că, pe măsură ce se apropie funia de par, crește gradul de răutate și capacitatea de a face rău. Este necesar să vă spun că m-am obișnuit cu gândul că trebuie să suport „povara acestui apus” care, dat sau impus, s-a hotărât să ne facă viața mai grea ca să-l ținem minte. Pe de altă parte, lungimea agoniei are și o parte pozitivă: demolarea din interior a băsismului care, nu vă faceți niciun fel de iluzii, este un mod mârlănesc de a conduce o țară. Și acum să ne întrebăm ce rămâne după Băsescu? Veți spune: ura și dezbinarea. E suficient? Până a se spune că și Casa Poporului a fost făcută cu bani europeni, numai ca să se acopere numele lui Ceaușescu, să ne gândim că de la Băsescu nu rămâne nici măcar un pisoar, acolo unde voia să-și pună țepele democrației. Îl pomenea lumea când ieșea de la berării și mustării, cu bășica plesnind: Hai la Băsescu, să ne ușurăm! Nu râdeți, și wc-urile din Roma antică se chemau vespasiene, după numele împăratului roman Vespasian, cel care a pus o taxă de utilizare. Vă întreb pe voi, care ați fost mereu ținta atacurilor, batjocurii și persiflării domnului Băsescu, i-ați pregătit rechizitoriul? Câte pagini are? A, e un volum cu peste o mie de file? Aș zice că nu de voi trebuie să se teamă Băsescu, cu familia și cu tot neamul. Să se teamă de clanul țigănesc Bercea, care mai are bani să plătească un asasin străin. Așa trebuie interpretată șederea prelungită a lui Mircea Băsescu în arest: este apărat de mafia țigănească. Aș vrea să nu am dreptate. Dar dacă am?

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI