Așteptând un ger

..Și-au mai trecut niște zile fără apă caldă și fără căldură pentru sucevenii „centralizați”. Zile fără nicio „minune”. A fost de-ajuns că zilele astea n-au fost tare reci și că, măcar, pentru cei care nu și-au pierdut obișnuințele (fie de august, fie de octombrie) de a-și prepara apa caldă pe mașina de gătit, la ibric și la oală, a fost gaz. Despre cei obișnuiți să se-nvelească-n jeg ori cu obrajii groși de la natură, ce-ar mai fi de zis, aproape nimic. Cei cu obrajii blindați, chiar de-ar avea de unde, pare-se că nu prea au de gând să plătească ce-au consumat, astfel încât să provoace înlăturarea cepului pus furnizării agentului termic.

 

Până la un punct, fierbinte punct, chiar sunt și ei de înțeles. Dacă nu le-a cerut-o nimeni, adică dacă nu li s-a solicitat în așa fel încât chiar să plătească, de ce s-o facă? Plătești o pâine, ai pâine; plătești energie electrică, ai lumină în casă și curent în televizorul la care, probabil, ei schimbă canalul atunci când se reia iar și iar plictisitorul subiect al impasului termoficării. Ce știu ei…? Că li s-a arătat și lor pisica, așa cum li s-a arătat-o tuturor, iar, până la urmă, după zile nașpa pentru toți, rezolvarea a venit, „democratică”, într-o bună zi. Zi așteptată de toți centralizații. Ziua aceea cu un ger de să crape pietrele, în care celor cu mâinile pe robinet să li se facă milă. Ziua aceea ar putea veni în curând, chiar așa cum este așteptată și chiar cu rezultatul scontat în apartamente, dar asta nu va însemna decât că ne întoarcem cu toții în același film și să ne prefacem că uităm aceleași belele.