Dublă măsură

Încercați să vă imaginați: este încă verde la semaforul de la intrarea/ieșirea la/de la supermarketul Kaufland din Suceava și mai am în față două mașini până pot face și eu la stânga. Primul încetinește însă la intrarea în intersecție, vorbește la telefon, al doilea îl claxonează, eu ambalez motorul cu gând de a aborda rapid virajul după cei doi. Probabil că am intrat pe ultimele secunde ale culorii verzi, că roșul m-a prins deja în efectuarea virajului, încât, înainte de a putea aborda banda pe care aveau dreptul să circule deja cei ce veneau din dreapta, un Mercedes alb mă claxonează nervos. Opresc eu, oprește și Mercedesul din geamul căruia cel cu adevărat nervos, un domn de vreo treizeci de ani, mă apostrofează preț de secunde bune, nelăsându-mă nici pe mine, nici pe cel din spatele său să ne vedem de drum.
 

Dumitru TEODORESCU

Până la urmă și-a terminat diatriba la adresa obraznicului – adică eu – care-i tăiase calea și a plecat. Cel ce-l urma mi-a făcut semn să fac și eu stânga și să-mi văd de drum. Probabil că a văzut toată tărășenia și mi-a înțeles graba de a face un gest în urma căruia dacă cel din față nu ar fi încetinit din motive de convorbire telefonică, aș fi putut trece lejer prin intersecție fără să incomodez pe nimeni. În succesiunea faptelor imprimate de situație în mintea mea, n-ar părea că am făcut o greșeală impardonabilă. În realitate, am greșit; puteam să renunț să mai intru în intersecție la limita dintre verdele și galbenul semaforului. De aceea este cu atât mai de apreciat gestul celuilalt personaj implicat fără voie în incident, cel ce mi-a permis să-mi continui drumul imediat după nervosul de pe Mercedes. Care nervos nu se prea grăbea, de parcă dorea să mă mai sancționeze o dată, obligându-mă să merg cu viteza pe care mi-o impunea astfel. Am mers cu viteza lui până la prima străduță la stânga, pe care a intrat fără să semnalizeze că urmează să se înscrie la stânga. De parcă s-ar fi temut să nu-i înregistreze cineva semnalizarea și să i-o aducă drept probă într-o eventuală acuzație că nu avea voie să intre pe acea străduță, marcată clar cu semnul interzis, fiind vorba de sens unic. Îmi pare rău că i-am stricat omului câteva minute din ziua în care s-a întâmplat incidentul. Nu și-a închipuit însă tânărul meu „adversar” că, tot la vreme de doar câteva minute, aveam să fiu martorul dublei dumisale măsuri: eu n-am avut voie să greșesc, chiar dacă într-un fel silit, dumnealui însă da, perfect conștient. Nu-i pot uita fața schimonosită de iritare și, repet, nici dubla măsură.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: