Note de lector

Cuvinte înrourate în haina amintirii

Ultima apariție editorială semnată de Mircea Aanei, ,,Unde-i tinerețea mea?…” (Accent Print, Suceava, 2014) se constituie ca un omagiu postum adus fratelui Gică răpus de boală la numai 63 de ani. Un cântec al amintirii și un bocet surdinizat perceput sensibil de frații transmutați în familia Afloarei.
 

Scris cu sufletul, romanul are ca axă locul emblematic al obârșiei. Valea Bourei este spațiul sacru spre care se îndreaptă dorul și visarea lui Grigoriță (Gică) ce-i revede laolaltă într-un cald tablou de familie pe Costin, Aura, Iliuță și Marcel (Costică, Veronica, Ionuț și Mircea). El, cel de-al șaptelea din cei zece copii ai familiei Aanei, bucureșteanul, devine alături de mezinul familiei, Mircea – alias Marcel – narator. „O văd pe mama, harnică și aprigă, trebăluind de zor, pe câmp sau acasă; îl văd pe tata cosind trifoi în grădină, cărând lemne din pădure, cosând căciuli, bundițe și cojoace sau cântând, duminica, în strana bisericii…” Cartea alternează cu măiestrie în diverse capitole vocea auctorială cu vocea personajului narator defunct care se confesează de dincolo de timp: „În clasa a XI-a, am umblat de Anul Nou cu Banda Jianului…”; „Din primul salariu de profesor suplinitor la Manolea, mi-am cumpărat o bicicletă albastră…” Primele iubiri, profesoratul la Brăiești, căsătoria, schimbarea de macaz bucureștean, neastâmpărul, pornirile hedoniste, toate-i definesc marea poftă de viață. Cele 25 de capitole alternează cu meșteșug vocile: vocea personajului ce se confesează ca într-un jurnal postum, la persoana I: „Zilele trecute am împlinit 63 de ani și soarta n-a catadixit să-mi facă alt cadou decât vestea năucitoare că-mi mai rămân de trăit nouă–zece luni” cu vocea auctorială ce derulează segmente de viață și cercuri de vârstă în nuanțe evocator nostalgice: „Grigore Afloarei era o figură aparte între cei trei frați și cele patru surori ale sale (doi copii muriseră de mici)…” Obârșia, devenirea, împlinirea și inerentul absurd al sfârșitului; un recurs la memorie fugitiv, dar esențial rotunjind prin derularea evenimentelor nebănuitele trepte ale firescului vieții ce se îndreaptă spre moarte: „Respirație sacadată… peste 16 ore din 24 conectat la aparatul care-mi dă un supliment de oxigen… Sunt grav bolnav, mamă! Ce să mă fac?…” Paleativ? Iubirea. Iubirea nemărturisită pentru Iolanda. Și după trei ani, dirijarea simțămintelor „pe o linie moartă din gara sufletului meu”. Nici frățeasca Iliuțo-terapia, nici filiala Amalio-terapia nu mai pot salva. Marea trecere se face fără speranță, revoltă sau crize și angoase existențiale. Eliberare doar de chin. Tristețe pentru ce ar fi putut să fie și n-a mai fost. Și-n zi de făurar, deznodământul. Și datoria dureroasă a fratelui mezin de a se adânci și mai mult în tâlcul retoricii întrebării fără răspuns „unde-i tinerețea mea?” Și-a ta. Și-a ei. Și-a noastră. Taină și inefabil. Naturalețe și meșteșug. Nu mai interesează ce este dincolo de cortină. A fost un epicureic, om ce-a iubit tinerețea și viața. Restul e tăcere. Unde-i viața? Unde-i tinerețea? Mircea Aanei răspunde prin carte, dar și prin tăcere admirabilă și adâncă, profund omenească. Marile dureri sunt mute. Scris cu sufletul, romanul este un tulburător document uman de neuitare izvorând din cuvinte înrourate și înlăcrimate în haina amintirii.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: