Un punct de vedere

Școala românească și presa liberă

Ne întrebăm dacă ar putea vreodată o știre de presă să sune astfel: „Un elev a venit dis-de-dimineață la școală, cu temele făcute, cu o ținută frumoasă, cu părul tuns decent, cu toate cărțile și caietele din orarul său la el, cu atitudine corespunzătoare, cu respect pentru instituția unde a intrat și pentru dascălii săi. A fost bine educat și s-a întors bucuros acasă”.
 

Evident că nu ar mai fi o știre senzațională, că nu prea ar avea rost în graficul editorial. Ea ar părea desprinsă de undeva dintr-o utopie a unui timp îndepărtat. Evident că normalitatea nu generează nimic senzațional, atractiv, ceva care să dea bine prin lumea consumatorilor fabricilor de știri. Evident că relatările despre munca depusă de profesori, despre salarizarea lor, despre performanțele obținute de ei prin elevii lor nu prea mai preocupă pe nimeni din afara celor implicați în desfășurarea actului educațional. Rămâne astfel să ne întrebăm care ar fi sensul mediatizării informațiilor de către presă, rămâne să ne întrebăm dacă presa va putea vreodată să fie conștientă de faptul că o conștiință națională se constituie, se face și se reface – la modul ideal vorbind – prin formarea opiniei publice, prin valori și prin esențe educative și culturale. Indubitabil, atunci când presa scrisă – și nu numai ea – folosește în diversele sale publicații informări despre un Elev de clasa a VI-a din Fălticeni, UMILIT de profesoara sa (www.realitatea.net) – sau Directorul adjunct al unei școli fălticenene a tuns forțat un elev din clasa a VI-a (www.monitorulsv.ro) sau Anchetă în Suceava: O profesoară a tuns cu forța un elev (www.mediafax.ro) sau SUCEAVA – Anchetă în cazul unei profeoare care i-a tuns bretonul unui elev în timpul orei (www.emaramureș.ro) sau COPIL UMILIT la școală. Modul revoltător în care o profesoară a vrut să-l facă pe elev să respecte regulile (www.ziarelive.ro) – imaginea creată de astfel de titluri de articole creează impresia unei catastrofe educaționale în spațiul mioritic. Răsfoind pe net, mai putem vedea în presa din alți ani și alte titluri similare: Elev tuns de preot în ora de religie. Un elev a fost tuns de preot în mijlocul colegilor în sala de clasă – 25.05.2011 sau Un elev a fost tuns de profesoara de română în timpul orelor – 05.10.2011 ori Elev tuns cu forța de dirigintă în timpul orelor – 21.01.2011 (www.ziare.com), însă subiectele de acest fel nu s-au mai repetat deloc după ce profesorii respectivi și-au primit mustrarea de rigoare. Elevii noștri află la școală de faptul că mass-media are mai multe roluri, dintre care cel de formare a opiniei publice pare să fie esențial. Ei și părinții lor ar putea să creadă că ar fi oportun și stringent să se facă ceva în fața acestor atacuri la adresa tineretului care se bucură de spiritul liberal al democrației înfloritoare dintr-o țară civilizată. Ceva ar putea părea că e de făcut cu tagma profesorilor care nu mai au controlul asupra propriului lor comportament, care după ce topesc sume imense din bugetul statului nu sunt capabili să tolereze modelele timpului. Așa am putea să privim lucrurile dacă am fi lăsați să ne informăm uneori doar din unele din publicațiile de informare în masă. Așa se face constant și temeinic educația gusturilor publicului larg pentru știrile legate de învățământul din România. Desigur, vrem să vorbim aici despre un aspect minor al problematicii educaționale, despre tunsoarea elevilor din școala românească, dar totodată și de cadrul în care se încadrează fenomenul. Alte situații care privesc accidente grave din spațiul școlar, unde se îneacă elevi în fosele toaletelor, unde se petrec scene care fac parte din lumea interlopă, unde apare și consumul de droguri mai dure sau mai ușoare ș.a. sunt alte realități relevate de presă, situații și evenimente de care ne putem mira uneori în unele din școlile noastre. Evident că presa trebuie să semnaleze, să prezinte și să condamne abateri și abuzuri și poate că multe din ele se soluționează prin dezvăluirile sale. Însă, în același timp, așa se denigrează ușor și constant imaginea de sine a unei nații care, după știri de genul celor de la ora 17, nu mai poate ajunge să viseze la formarea de valori, la o adevărată educație într-un astfel de mediu. De aici și până la invective care pot apărea în spațiul virtual, în piețele urbane sau rurale, verdicte ale opiniei publice, ale unor astfel de consumatori de senzațional, precum: „profesori comuniști, proști, incapabili, mediocri, buni de transferat sau de destituit” ș.a. – nu mai rămâne mult. Pare mai mult decât evident că aceste păreri sunt date la prima întâlnire a unor astfel de situații de oameni care n-au habar de resorturile sistemului educațional românesc. Dacă și dascălii ar avea de spus ceva despre acest incident – petrecut luna trecută și prea mult mediatizat din urbea fălticeneană – cu siguranță că nu ar fi atât de acuzatori, cu siguranță că ar vrea să știe mai multe despre întâmplare și despre cauzele apariției sale. Apoi și numai apoi, dascălii și cei care pot empatiza cu ei, ar fi ridicat piatra pentru a o arunca. Ar mai rămâne totuși să ne mai întrebăm dacă presa a relatat corect motivele care stau în spatele „gestului neinspirat” de la „școala II”, dacă jurnaliștii au reprodus bine peisajul în care elevul a provocat intenționat reacția profesoarei sale și dacă au mai urmărit apoi amenințările, denigrarea instituției școlare și procedurile juridice pe care părinții săi vor să le aplice pentru a stoarce lacrimile și banii dascălului implicat. Ajungem astfel să ne întrebăm cine pe cine lovește și de unde are cineva – educat sau foarte puțin educat – dreptul să lovească în oameni ai școlii și implicit în școala românească. Ajungem astfel să ne gândim că legea învățământului actual trebuie să se schimbe în multe privințe și mai ales în sensul constituirii unui cadru pentru armonia între profesori, elevi și părinți. Ajungem să considerăm că regulamentele școlare nu mai pot să nu cuprindă proceduri clare pentru situații ca acestea – sau cum mai pot fi multe altele mai puțin sau mult mai grave –, momente și incidente care ating armonia din acest cerc social. Poate prin astfel de măsuri și prin bunăvoința mass-mediei – care ar putea fi mai atentă cu intensitatea publicării unor știri defăimătoare din mediul educațional și ar putea pune mai mult accent pe ideea de normalitate – vom putea vedea, treptat, în altfel de culori școala românească. Poate așa vom vedea o școală unde – și de unde – satisfacție vor avea pe chip nu numai elevii sau părinții care au pus la punct profesori, ci și profesorii care se bucură constant de aprecierea societății din care fac parte. Prof. CODRIN BENȚA (lider de sindicat la Colegiului Național „Nicu Gane” Fălticeni)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: