DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieții“

Carte de zidire sufletească

XI. Cultura socială
 

7. Problema socială și pătura cultă Ideile care urmează caută să lămurească o chestiune: poziția personală a fiecăruia față de problemele și conflictele sociale (Gândirea lui Fr. W. Foester îmbină idei din sfera teoriilor sociale de factură conservatoare, încercând să explice marile tensiuni ale epocii și să propună tinerilor educați o atitudine înțeleaptă. – n. red.). Aici nu vorbim de ce au să facă oamenii binecuvântați pe care aspirația spre ideal îi împinge, cu toată batjocura și disprețul celorlalți, la o viață de jertfă. Vrem să vorbim numai despre ceea ce putem cere de la oamenii obișnuiți. Caracterul problemei sociale de astăzi, spre deosebire de a altor epoci, nu provine numai din absența dezvoltării. Dimpotrivă, revoluționarea societății noastre prin marea industrie a trezit, în masele de muncitori, conștiința puterii și a importanței lor sociale: ei nu mai vor să fie în serviciul capitalului privat, ci vor să facă din clasa lor avangarda revoluției sociale care să înalțe societatea însăși la rolul de proprietară și conducătoare a procesului de producție. Nu-i aici locul să cercetăm propunerile sau programele naționale și economice pentru rezolvarea problemei sociale. Ne dăm seama că, în trecut, munca necesară era asigurată prin sistemul de înrobire a celor mulți; acum însă, ne-am ridicat la așa o treaptă, încât nu mai există aceste mijloace de constrângere. De aceea, dacă vrei o muncă pentru lucrări neplăcute, murdare sau grosolane, nu există alt mijloc decât o compensație cât mai înaltă: despăgubiri materiale și un tratament mai omenos. Acesta nu-i un vis umanitar, ci o adaptare la noile împrejurări sociale și culturale. Vorbim despre visuri umanitare numai când este în joc ușurarea vieții altora, iar noi suntem mai lacomi ca oricând în ce privește sporirea confortului nostru. Ne împotrivim numai când este vorba de străduințele de dezrobire ale altora, noi însă suntem mai motivați ca oricând în apărarea și lărgirea libertăților noastre personale. De altminteri, fie că vrem, fie că nu, este la mijloc un fapt de care trebuie să ținem seama: o mulțime luminată și conștientă, de milioane de oameni, cere astăzi din ce în ce mai vehement o schimbare din temelie. Numai niște orbi ar putea să mai răspundă la aceste cereri cu ifose de stăpâni. Milioanele acestea le putem îndruma pe o cale bună numai printr-o cultură superioară, nu prin vană aroganță. De altfel, politica de stăpânire cu forța a maselor a ajuns astăzi în imposibilitate. Problema socială este o chestiune a tuturor. Nu numai fiindcă atinge înseși temeliile vieții noastre, ci fiindcă nu ne poate fi indiferent cum trăiesc aceia care muncesc pentru noi. Există o evlavie socială nedespărțită de orice cultură lăuntrică reală și pe care trebuie să o trezim și să o cultivăm în noi înșine, dacă năzuim serios să ne izbăvim din acel grosolan și naiv egoism, care își clădește confortul și siguranța vieții pe efortul și lipsurile altora, fără pic de recunoștință. Cum poate acum contribui fiecare tânăr la îmblânzirea și la rezolvarea conflictelor sociale? Cum își poate găsi locul cuvenit, departe de un partizanat pripit, dar și de o rece indiferență? Mai întâi, un lucru este sigur: că o adâncă seriozitate și un viu sentiment al responsabilității, precum și o prețuire atentă a propriei sale experiențe, îl vor feri pe tânăr de orice înscriere în vreun partid sau în vreo mișcare unilaterală. Un student socialist este o contrazicere în sine însăși, căci esența științei este cercetarea nepărtinitoare, iar un tânăr care se arată partizan al unei teorii, înainte de a putea realmente pătrunde problema pe toate fețele, se pune în opoziție cu cerințele fundamentale ale cercetării științifice. Cea dintâi și cea mai importantă contribuție la dezlegarea problemei sociale este, fără îndoială, aceasta: să exprimăm în întreaga noastră purtare o concepție nouă și mai demnă cu privire la împărțirea muncii omenești, dezbărându-ne în relațiile cu reprezentanții claselor muncitoare de orice semeție și orice aroganță de stăpân. Asta nu înseamnă că trebuie să cedăm în ce privește munca exactă și trainică: înseamnă numai un ton și o ținută care nu se pot defini în cuvinte, ci izvorăsc dintr-un tact intim în înțelegerea condițiilor de viață de astăzi și dintr-un respect sincer pentru demnitatea omenească a lucrătorului. Un om care îndeplinește o muncă neplăcută și grosolană trebuie să fie tratat cu aceeași atenție ca un reprezentant al muncii așa numită mai înaltă. Ca o dreaptă despăgubire pentru dânsul, se cuvine să avem o bunătate și o distincție personală într-o măsură și mai mare în purtarea noastră față de el, tocmai fiindcă munca lui îl îndepărtează de atâtea lucruri care dau vieții rostul ei înalt. Dacă felul acesta de purtare va găsi peste tot prețuirea ce se cuvine sau nu, asta nu are a face: e vorba pur și simplu de dreptate. De altminteri, până și în oamenii cei mai simpli dăinuiește adesea un sentiment peste măsură de ascuțit pentru educația claselor superioare; aceștia știu să deosebească, cu o uimitoare agerime, poza și învârteala demagogică, de adevărata bunătate și respectul pentru om. Tinerii care vor chibzui asupra problemei sociale vor putea contribui mai târziu, în rolurile lor de conducători, la îmblânzirea conflictelor. Înverșunarea luptelor de clasă își are izvorul nu atât în mizerie, cât în ifosele de stăpâni și în îngâmfarea atâtor reprezentanți ai claselor superioare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: