Protopopiatul Suceava II

Căldura tainică a pietrei

După 206 ani de pustiire, prin Decizia nr. 1 din 14 martie 1991, semnată de Înalt Prea Sfințitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 5373 din 1991, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală, împlinindu-și menirea pentru care a fost zidită. De data aceasta are obște de călugărițe sub stăreția Stavroforei Irina Pântescu.
 

Mica obște a avut de înfruntat greutățile începutului. A trebuit să desțelenească năravuri ce s-au impus de-a lungul anilor cât a fost numai biserică parohială ori monument istoric. Dintru început, obștea noastră a înțeles că are ca mijlocitor și purtător al rugăciunilor sale către Domnul pe Sf. Cuvios Daniil Sihastrul. Când greutățile începutului păreau că ne copleșesc, s-a pus rânduială ca la mormântul Sfântului să se citească, fără întrerupere, zile în șir, Psaltirea. Și nu citeam numai noi, care eram și puține pentru mulțimea ascultărilor, ci și fratele Lucian, copil de școală atunci, astăzi Ierodiaconul Irineu, la Sfântul Munte. Cântând Acatistul Sfântului Daniil, mi-a atras atenția o sintagmă rară: Bucură-te, că lespedea de piatră a mormântului tău căldură tainică revarsă. O vreme am crezut că e doar o metaforă ce se referă la căldura sufletească pe care o încearcă, cu bucurie, cel ce sărută piatra. Aveam să mă conving prin experiența Măicuței Starețe că formularea se referea și la ceva real, palpabil. Rugăciunea ca o comuniune cu Sfinții Dintre toate darurile cu care Bunul Dumnezeu a înzestrat-o pe Măicuța – rugăciune adâncă, iubire jertfelnică, iertare deplină, dăruire sufletească fără margini, înțelepciune, chivernisire și sporire a bunurilor Mănăstirii, vizionarism pragmatic, simț al umorului și înțelegere clară a faptelor ce se petrec – mi-a atras atenția la Cuvioșia sa rugăciunea ca o comuniune cu Sfinții pe care-i cheamă în ajutor. Era o iarnă geroasă, în curte tăiau oamenii brazi făcându-i bârne pentru viitoarea noastră Biserică. Măicuța era printre ei, încurajând și sfătuind pentru cele mai bune hotărâri. A intrat, după obicei, să se închine și să ia binecuvântare de la Sfântul Daniil, pe care-l socotea adevăratul stareț și gospodar al Voronețului. Deși piatra pronaosului o ardea cu răceala ei, lespedea mormântului era caldă. Pe moment nu a știut ce să înțeleagă. Avertisment sau ajutor? Nu a trecut mult și a înțeles tâlcul căldurii pietrei. Era și gând că ceva amar avea a se petrece, dar și încurajare că o va sprijini în durerea ei. Chiciură pe bușteni, o mișcare ușor descumpănită și dintr-o dată – poc! Rotula ajunsă cu putere de lemnul înghețat a trosnit ca un vreasc uscat pe care-l calcă cineva apăsat. A înțeles avertismentul Sfântului. Cu greu, în plină iarnă, sprijinită cu cârje, doar cu un picior pe pământ, a ajuns la un spital din București. Medici buni și prieteni ai noștri au făcut tot ce se putea ca piciorul să nu-și piardă flexibilitatea și Măicuța să poată urca dealul la fel de ageră ca până atunci. Urma să simtă și ajutorul Sfântului. Și l-a simțit după o mustrare adusă acestuia. Limfa se scurgea mereu, pansamentul se schimba de fiecare dată umed, doctorul o chema la București, iar acasă începeau lucrările de primăvară ale pământului. Măicuța a coborât la Biserică, nu s-a așezat în genunchi, că nu putea, și a rostit în gând cu îndrăzneață speranță: „Sfinte Daniile, nu poți face ceva să vindeci acest genunchi? Trebuie să fiu în putere să supraveghez și câmpul și construirea Bisericii tale!”. A ajuns acasă, a rămas în acea noapte fără slujba utreniei, iar dimineața pansamentul era uscat, vasul limfatic se tămăduise. Măicuța nu mai trebuia să meargă la spital. Fără încercări nu se poate Au trecut anii. Din când în când Măicuța, și numai ea, simțea piatra mormântului caldă. Se întreba ce greu avea să mai vină. Și veneau unele după altele: procese interminabile pentru bunurile Mănăstirii, îmbolnăviri ale surorilor, nemulțumiri de tot felul, plecări în noapte ale unor neadaptate la severitatea viețuirii noastre. Cum fără aceste încercări nu se poate concepe viața călugărească, Măicuța le ducea cu răbdare și nădejde. De fiecare dată, după avertisment de nouă încercare, venea și ajutorul Sfântului Daniil. Ca un adevărat gospodar avea grijă de toate ale casei sale, și trupești și sufletești. Se strângea grâul într-o vară cu ploi nesfârșite. Abia prindeam câte un petic de zi cu soare și iar se învolburau nori negri dinspre Rarău. Ajunsesem cu recoltatul grâului până pe la sfârșitul lunii august și nu erau șanse să isprăvim nici atunci. Măicuța conducea ARO cu remorca încărcată cu boabe când nori negri se prăpăstuiau spre țarină. A intrat în oraș prin ropotul ploii, dar cu gândul s-a dus, a mustrare, spre Sfântul Daniil: „Apoi, Sfinte Daniile, Isus a lui Navi a oprit soarele în loc pe cer ca să câștige israieliții bătălia, iar tu nu poți abate acești nori ca să putem aduna pâinea pentru obștea Sfinției tale?!”. Cu ochii umbriți de lacrimi a trecut prin ploaia neprietenoasă, a ajuns acasă, a descărcat grâul la adăpost și a pornit, cu inima tânguită, spre țarină să vadă ce s-a ales cu cealaltă parte a lanului nesecerat. Spre marea ei bucurie a găsit combina lucrând cu spor, iar tractoristul a venit vesel să-i spună că a văzut pentru prima dată o astfel de întâmplare: „Măicuță, ploaia a venit până în capătul țarinii și dintr-o dată s-a oprit. Terminăm de treierat și ne mutăm și la ceilalți gospodari care așteaptă”. Măicuța a tăcut, dar în gând a înălțat o rugăciune de mulțumire Bunului Dumnezeu, care ascultase rugăciunea ei pentru plăcutul Său, Sf. Cuvios Daniil. De atunci toți lucrătorii ogoarelor din jurul nostru stau cu ochii ațintiți spre pământul Mănăstirii. Dacă au început să adune fânul, e timp bun și pentru ei! Au semănat porumbul privind și la frunza crudă a fagului, dar închinându-se și la mormânt, deci e vreme potrivită și pentru semănăturile lor! Și astfel lucrările câmpului din toate anotimpurile se desfășoară după ritmul celor de pe ogorul nostru. Cu cei apropiați nouă sufletește vorbește Măicuța despre aceste și alte bucurii pe care Sfântul nostru ocrotitor ni le dăruiește. Îi povățuiește să se oprească la mormânt, să-i spună necazul pe care-l au iar Sfântul le va pune în gând răspunsul cel mai bun și dătător de nădejde. De câte ori trecem la slujbă, ziua și noaptea, ne oprim cu bucurie la mormântul Sf. Daniil și împreună cu Măicuța Stareță ne închinăm cu evlavie și cu mulțumire. Diriguire înțeleaptă Devotată cu tot sufletul Bisericii, pe care o slujește de peste 60 de ani, Măicuța poartă de grijă de tot ce este necesar pentru ca nimic să nu scadă din valoarea spirituală a acesteia. Dacă trebuia ca Mănăstirea noastră să aibă un acoperiș nou, într-o formă care să ocrotească pictura din 1547, din exterior, s-a urcat pe schele până sus ca să găsească, cu arhitectul și cu meșterul, cea mai bună soluție. La obiecțiile arhitectului-șef în legătură cu siguranța lucrării acoperișului, în caz de ploi învârtejite, ca la munte, Măicuța i-a propus șăgalnic, dar convinsă că meșterul va avea răspunsul potrivit: „Să spună meșterul cârcotaș al sugestiilor arhitectului ce gând are spre a fi mai bună lucrarea!” Și a răspuns meșterul, cu experiența anilor lucrați și cu înțelepciunea nativă pe care Bunul Dumnezeu i-a dăruit-o. Cu franchețea marelui învățat care recunoaște valoarea, dincolo de orgolii, arhitectul l-a bătut pe umăr, l-a încurajat, spunându-i: „Bravo meștere, așa să faci!” Reînnodarea firului istoriei Grija pentru scoaterea de sub fumul sutelor de ani a picturii interioare din vremea Sfântului Ștefan cel Mare, a hotărât-o ca printr-o bună chivernisire a veniturilor noastre să facă, pe cheltuiala Mănăstirii, lucrări de restaurare într-un timp record. Nu mai puțină grijă a dovedit Măicuța pentru zidirea sufletească a Obștii pe care o păstorește de aproape un sfert de veac de stăreție. Pe lângă puterea exemplului de jertfelnicie și slujire pe care o dovedește în fiecare zi, s-a străduit ca fiecare din copiii spirituali să aibă o temeinică pregătire teologică, dar și bucurii duhovnicești pentru realizările lor. Anii de naștere și de călugărie îi încununează cu flori și cărți rare, iar în zilele puține libere care li se cuvin după un an de muncă le îngăduie să călătorească în locuri de zidire sufletească din țară sau de peste hotare. Pedagog desăvârșit, cu viață duhovnicească îmbunătățită, Măicuța dă fiecărei maici ascultarea ce i se potrivește și care aduce cel mai mare folos pentru mântuire, dar și pentru bunul mers al vieții de obște. Pomenirea moșilor și strămoșilor În fiecare toamnă, cu Măicuța pregătim pentru cei din rudeniile noastre care se odihnesc și pentru binefăcătorii știuți și neștiuți ai Mănăstirii de a lungul unei jumătăți de mileniu, parastas și praznic. Ne uimește măicuța cu câtă osârdie agonisește toate cele trebuitoare, cu câtă bucurie pregătește cei mai frumoși colaci, dar, mai ales, cu câtă dărnicie împarte. Fiind duminică și zi de toamnă blândă, pe lângă creștinii obișnuiți ce sunt cu noi la Sfânta Liturghie se nimeresc să se adune și trecători, români și străini. Urmăream din strană privirea acelor oameni de altă credință și de altă cultură care nu înțelegeau prea bine ce se petrece în Biserică, dar care primeau cu bucurie darurile noastre. A împământenit Măicuța acest obicei pe care noi suntem datori să-l ducem mai de parte, să legăm firul cu înaintașii, așa cum Măicuța a fost deprinsă de acasă, din Gorunii Tomeștiului, când elevii cei harnici erau chemați cu tot cu învățătorul lor la pomenirea strămoșilor. Acum, la ceas aniversar oferim Măicuței noastre Starețe, Stavrofora Irina Pântescu, un buchet de gânduri bune cu urări de sănătate și mântuire înfășurat cu șnur de fiască dragoste a Obștii Sfintei Mănăstiri Voroneț. Monahia ELENA SIMIONOVICI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: