Protopopiatul Suceava I

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Sărbătorit la data de 26 septembrie, binecredinciosul voievod Neagoe Basarab este cinstit, așa după cum spune troparul său, ca fiind un „domnitor preaînțelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de locașuri sfinte, prieten al sfinților părinți, învățător luminat de Duhul Sfânt și mare iubitor de pace.”
 

El s-a născut în ultimul sfert al veacului al XV-lea, probabil în 1481 sau 1482. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa era din familia Craioveștilor. La urcarea sa pe tron, în 1512, el și-a revendicat descendența din domnul Țării Românești Basarab cel Tânăr (noiembrie 1477 – septembrie 1481, a doua domnie în noiembrie 1481 – aprilie 1482, când e ucis de boieri la Glogova) fiul lui Basarab al II-lea (decembrie 1442 – primăvara 1443) și nepotul lui Dan al II-lea (1420-1431). Sfântul Neagoe a fost unul dintre cei patru copii ai părinților săi. Înrâurit de credința mamei sale, el a deprins din fragedă vârstă învățăturile mântuitoare și virtuțile creștine. Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, a devenit școală duhovnicească pentru evlaviosul Neagoe. Voia lui Dumnezeu a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistrița să fie retras marele între patriarhi, Sfântul Nifon al Constantinopolului, chemat în Țara Românească, pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza și întări viața bisericească. De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor duhovnicesc. Astfel, în 1505, atunci când Sfântul Ierarh Nifon s-a împotrivit cununiei necanonice a unui boier moldovean fugar – ce avea soție și copii în Moldova – cu sora voievodului Radu, voievodul l-a dat jos din scaun pe Sf. Nifon și a dat ordin ca nimeni să nu-i dea niciun respect și amenința cu pedeapsă de moarte pe cel care ar îndrăzni să-l găzduiască ori să-l ajute cu ceva. Dar tânărul Neagoe Basarab l-a îngrijit într-ascuns pe iubitul său părinte duhovnicesc care, la scurt timp, a părăsit țara, neîmpăcat cu Radu Vodă. În anul 1508, arhiereul Nifon trece la cele veșnice, în Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos. La doar câteva luni, în același an, Radu cel Mare este răpus de gută, fără a primi iertare de blestemul arhieresc. Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, a trimis la Muntele Athos o delegație ca să aducă în Țara Românească moaștele Sfântului Nifon „ca să curățească greșeala lui Radu și a altora, care făcuse rău sfinției sale”. Acestea au fost aduse cu multă evlavie la Mănăstirea Dealu (Târgoviște) și așezate deasupra mormântului lui Radu Vodă, ca semn de împăcare a Sfântului cu prigonitorul său. În tot timpul nopții s-au făcut rugăciuni pentru iertarea păcatelor domnitorului Radu cel Mare. Pe la miezul nopții, ațipind puțin Neagoe Basarab (în vremea privegherii) i-a descoperit în vedenie Cuviosul Nifon că s-a împlinit dorința lui și a fost iertat răposatul Radu Vodă. În semn de prețuire, călugării athoniți i-au trimis în dar capul sfântului și o mână, „ca să fie de sfințire și ajutor domnului. Iară el primi acele daruri cu mare bucurie, ca și Moise proorocul Tablele Legii Vechi și le purta cu sine pe unde mergea, și în curte, și în biserică, iar pe cale le purta în caretă, ca și Israel chivotul Legii”. O legătură sfântă și vie între ucenic și părintele său spiritual, pecetluită în veșnicie. Sfântul Voievod s-a arătat chibzuit și bun organizator al țării și de aceea toți mulțumeau lui Dumnezeu pentru domnia lui, căci s-au învrednicit a vedea și a avea un domn ca acesta. Astfel domnia Sfântului a fost un răstimp de liniște și prosperitate, într-o vreme când greutățile apăsau asupra Țării și Bisericii din Balcani. Pentru ca toate să fie lucrate după voia Domnului, Sfântul Neagoe a iubit pacea cum spuneau cei din timpul său „cu toți vecinii a fost împacat”. Sfântul Neagoe Basarab este unul dintre cei mai mari ctitori ai creștinătății. Cronicile vremii au consemnat importantele sale danii către mănăstiri din Sfântul Munte, din Sinai, Ierusalim, Țarigrad. De asemenea, s-a îngrijit și de Biserica strămoșească a țării sale, contribuind la ridicarea sau restaurarea complexurilor monahale de la Tismana, Bistrița, Cotmeana, Vișina, Cozia, Dobrușa, Nucet, Ostrov, Snagov, Mănăstirea Dealu. Capodopere, însă, sunt două locașuri ridicate din temelie în Țara Românească: biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și Catedrala Mitropolitană din Târgoviște. Sfântul Neagoe a rămas în memoria poporului român și a tradiției Ortodoxe prin opera sa intitulată „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”. Este prima creație de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic și enciclopedic. În același timp, învățăturile sale sunt o adevărată lecție de pedagogie morală și spirituală, un adevărat cod de comportament și demnitate umană pentru toate timpurile. „Prin Curtea de Argeș și prin «Învățăturile către fiul său, Theodosie», Neagoe-voievod Basarab și-a câștigat un loc veșnic viu în istoria, cultura, civilizația și conștiința românilor. Domn al culturii românești îndeosebi, a realizat în «Învățături», ca și în Catedrală, o sinteză românească originală, între umanism și gândirea religioasă a vremii, sinteză care a surprins și a concretizat în forme scrise și zidite, trăsăturile esențiale și fundamentale ale sufletului românesc”. (Mitropolitul Antonie Plămădeală) La granița unui Imperiu Otoman în continuă expansiune, Neagoe Basarab a apărat și consolidat Țara Românească, devenind un real sprijin pentru întreaga creștinătate din zonă. Ceea ce Ștefan cel Mare și Sfânt a păzit cu ascuțișul sabiei, Sfântul Voievod Neagoe Basarab a păstrat cu sigiliul domnesc aplicat pe documentele de diplomație. Cu o armată pregătită oricând să reziste unei ofensive otomane, a preferat să răscumpere pacea fără vărsare de sânge, prin plata unui însemnat tribut. După numai nouă ani de rodnică domnie, a trecut la cele veșnice, la 15 septembrie 1521, lăsând în urma sa multă lumină, lumină ale cărei raze pătrund până la noi cei de astăzi. A fost înmormântat în gropnița domnească de la Curtea de Argeș, ctitoria sa. Pentru faptele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab la data de 8 iulie 2008. El rămâne pentru noi un om de cultură isihastă, un ctitor milostiv și un prinț al păcii pururea rugător. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: