Berlinul azi: Estul nu-i ca Vestul !

Berlinul apare, astăzi, în fața turistului obișnuit, încă de la primul pas, o metropolă imensă, modernă și plină de viață, aidoma altor capitale europene. Clădiri înalte din metal și sticlă, alăturate celor vechi, vestigii ale istoriei păstrate din urmă cu sute de ani, cafenele, baruri, restaurante și muzee, piețe înțesate de mall-uri, străzi înșirate cu zeci de magazine mai mari sau mai mici.
 

Ai nevoie de luni de zile să descoperi Berlinul cu adevărat, dar nu îți trebuie mult să vezi că nu este un oraș unitar, lipsit de contraste, cu un singur centru. Berlinul de Est și cel de Vest s-au reunit în 1989, însă diferențele de arhitectură și mentalitate sunt vizibile îndată ce pătrunzi cu piciorul mai afund în oraș, folosind o simplă hartă. Berlinul de Vest și-a format centrul în jurul bulevardului Kurfürstendamm, unde toată lumea bună face „shopping” astăzi. Berlinul de Est are centrul în zona Alexander Platz – Karl Marx Allee. Clădiri rectangulare, cu birouri minuscule, blocuri înalte ce îți recreează imaginea capitalelor comuniste. Oricine ajunge în capitala Germaniei poartă în sine curiozitatea de a afla despre zidul interpus între oameni de aceeași nație, despre cum trăiesc ei astăzi, dorind să meargă să vadă neapărat urmele zidului. Povestea lui este încă vie și dureros impregnată pe buzele germanilor, ți-o povestesc imediat. Zidul principal, ridicat pe linia de demarcație nu mai există astăzi, dar turiștii se aglomerează în zona din spatele Porții Brandenburg, călcând pe „dunga” alcătuită din două șiruri de pietre pătrate. O altă urmă de zid se află lângă memorialul ridicat pentru a onora germanii care au fost uciși în 1961, atunci când au vrut să treacă din Est în Vest. O porțiune din zidul adevărat, de vreo 1,3 km lungime, pictat cu graffiti, se mai află astăzi în zona de Est, în apropierea râului Spree, formând așa numita East Side Gallery, cea mai populară și mai mare galerie în aer liber. Imediat după căderea Zidului, în 1990, 118 artiști din 21 de țari au venit să picteze zidul cu imagini reprezentând epoca Războiului Rece, cele mai cunoscute picturi fiind „Sărutul frățesc” și apăsat pe buze, dintre liderul sovietic și cel german, și „Pământul tatălui” de Gunther Shaefer. Era modul lor de a aduce, prin imaginile pictate pe zid, un omagiu ideii de libertate. Daniel, un german născut și crescut în Vest, ne-a povestit că ideea acelor artiști era să picteze zidul, apoi să-l spargă și să-l vândă pe bucăți, dar au realizat că se află într-un loc istoric și au decis să-l păstreze. Poluarea, ploile și zăpezile au distrus picturile inițiale. În anul 2000 picturile au fost refăcute de alți pictori, mai puțin cunoscuți. Ei au decis să folosească materiale mai rezistente, unele plăci din vechiul zid fiind înlocuite cu totul, primind pentru întreaga lucrare de refacere a picturilor doar 3000 de euro. East Side Gallery devenise, prin anii ’90, un important punct de atracție, dar între timp, cei care s-au perindat prin fața zidului pictat, turiști sau localnici, au intervenit peste picturi cu mâzgăleli, fără nicio legătură cu restul picturilor. Doi români, un englez și o cipriotă am plecat, împreună, să descoperim partea de Est a Berlinului de azi. Gazdele ne-au spus că trebuie să ajungem pe drumul dinspre malul râului Spree. La doar 500 de metri de gara modernă și aerisită, privind spre partea dreaptă, am avut o clipă de neliniște, fiindcă locul nu era prea populat, iar clădirile erau mai rare. Am traversat și ne-am trezit în fața zidului pictat, la intrarea căruia, pe o piatră postată ca o bornă kilometrică scria: „Berliner mauer – 1961-1989. East Side Gallery”. Pe o alta, era înscris „Gratitudine pentru cei uciși și pentru supraviețuitori”. Am intrat pe poartă și am pășit pe iarba bătucită de pași, poluată de gunoaie, sticle goale și bucăți de sticlă spartă, aflate din belșug pe porțiunea de pământ aflată chiar pe malul râului. Am bănuit că noaptea tinerii vin acolo să petreacă neîngrădiți. Am revenit în fața zidului, am trecut prin fața desenelor uriașe, sugestive. Trotuarul din fața lor începuse să se aglomereze, era spre ora prânzului și turiștii se perindau, unii după alții, făcând poze și comentând. Pe trotuar, un bărbat costumat în uniformă militară și aghiotantul lui vindeau bucățele de zid – nu se știe din ce porțiune a lui – și bilete precum cele de trecere, altădată, dintr-un Berlin într-altul, ștampilându-le. Am plecat mai departe, trebuia să ajungem în zona care, după ’90, devenise un fierbinte punct de atracție pentru tineret, fiind plină de cafenele, baruri și cluburi cu muzică electronică sau rap. Am trecut mai întâi prin târgul de vechituri de acolo, urmărind mulțimea extrem de pestriță, interesată de mărunțișurile vândute cu câțiva euro. Amplasată sub nivelul străzii, zona nu mai era ce fusese odinioară, dar avea un farmec special, fiind încă înțesată de cafenele, terase cu bere, deservite de tineret hippie sau punk. Peste tot, ziduri pictate cu graffiti, din belșug. Prin anii ’90, petrecerile începeau vineri și se încheiau duminică noaptea în cluburile de acolo. Treptat însă, cei care au preluat clădirile cu chirie au început să se descurce mai greu, iar astăzi, terenurile aflate în proprietatea statului sunt vândute bucată cu bucată unor investitori străini. De aceea, oamenii locului nu prea se mai simt acasă, acolo. „Nouă nu ne plac străinii”, ne-a spus o femeie cu care am încercat să stăm de vorbă despre istoria locului. Mai departe, am ajuns la Memorialul Zidului, de la Bernauer Strasse, dedicat celor uciși în 1961, când s-a construit zidul. Acolo turiștii pot vedea câteva pietre din biserica aflată chiar la marginea liniei de graniță și urme din vechiul zid, precum și Monumentul Reconcilierii. Din fotografiile expuse și afară, pe panouri, și în interiorul memorialului, poți afla ce s-a întâmplat, iar ghidul îți vorbește despre vremurile când „nu era posibil să treci dintr-o parte în alta fără să fii ucis”. După ridicarea zidului în 1961, mulți oameni credeau că ultima lor șansă era să treacă în Vest, dar circa 200 de persoane, chiar și copii, au încercat s-o facă și au plătit atunci cu viața. De atunci, nimeni nu mai putea merge la biserica aflată chiar la marginea liniei de graniță, iar în perioada anilor 1961-1965 nimeni nu avea voie să urce pe acoperișul caselor sau să stea la fereastră. Fratele care rămăsese cu casa pe porțiunea dinspre Est nu avea voie să-l vadă pe cel aflat doar câțiva pași mai încolo de zid, în Vest. În 1985 guvernul a dărâmat biserica și nimeni nu bănuia că zidul va cădea patru ani mai târziu. La memorial, turiștii află astăzi biografiile dureroase ale celor uciși, poveștile lor sau ale unor supraviețuitori, Stephen fiind unul dintre aceștia din urmă. Avea 18 ani când a vrut să treacă din est în vest, în vara lui 1988, a fost o decizie spontană, ne-a spus. Nimeni din familia sa nu a știut ce vrea să facă, aveau casa la un kilometru de graniță. Stephen a fost prins și arestat, a stat 3 luni în două închisori diferite. Era considerat deținut politic, nu i s-a permis avocat la proces, părinții nu aveau voie să-l viziteze. „În închisoare nu trebuia să ai încredere în nimeni fiindcă nu știai ce ți se va întâmpla, trebuia să stai așezat jos tot timpul. Deținuții ceilalți, chiar criminalii erau tratați la spital dacă se îmbolnăveau, deținuții politici primeau medicamente în infirmeria închisorii și erau trimiși, înapoi, în celulă”, spune Stephen. Astăzi el crede într-o Europă unită, dar în urma experienței trăite a învățat să nu aibă încredere în oameni, deși crede că toți au drepturi care trebuie respectate. După o astfel de istorie, germanii uniți astăzi într-o capitală modernă, întinsă la comun, de la Est la Vest, trăiesc împreună întâmplările prezentului. Separat însă, în sufletele lor, cei din Est nu le uită altfel pe cele dureroase ale trecutului.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI