Intrarea trupelor române în Bucovina (6)

– miercuri, 6 noiembrie 1918 –

 

Din raportul pe care îl face maiorul Ionescu C. Anton către comandantul Regimentului 3 Grăniceri, la data de 26 martie 1919, vom cita următoarele amănunte: „La decretarea mobilizării eream Comandantul Comp. 4 Grăniceri Giurgiu din Regt. I Grăniceri, comandat de d-nul colonel Cantacuzino Gh. Am făcut parte din trupele de acoperire ale Dunării până la 1 septembrie 1916, când am fost mutat de Corpul Grănicerilor în Regimentul 2 Grăniceri care se refăcea la București, după pierderile suferite la Turtucaia. Comandant compania 8 din Regimentul 2 Grăniceri, comandant d-nul lt. col. Vasiliu Grigore. Am luat parte la luptele de la 4, 10, 27, 28 și 29 octombrie + 9, 10, 11 și 12 decembrie 1916 în Munții Vrancii, când am fost rănit, evacuat în spitalul din Panciu, de unde la 27 decembrie 1916 m-am înapoiat pe front. La 7 februarie 1917 am fost evacuat la spitalul Huși, fiind bolnav de febră recurentă. La 20 februarie, Brigada de Grăniceri m-a reținut pentru a nu mă mai întoarce pe front la regiment căci urma să sosească tot la Huși pentru refacere. Până la sosirea Regimentului 2 Vrancia, d-nul colonel Cantacuzino, comandant Brigada de Grăniceri, mi-a dat diferite însărcinări de birou. La 1 mai 1917 constituindu-se și unități de paza frontierei am fost repartizat la Burdujeni, comandant de companie, unde am stat până la 6 iunie, când am primit ordinul Corpului de Grăniceri că sunt detașat la Corpul Voluntarilor Români Ardeleni Bucovineni, unde am îndeplinit serviciul de ajutor de comandant la Regimentul I Turda, având de comandant pe d-nul lt. colonel Buricescu. La 13 mai 1918, de la Regiment I Grăniceri Turda m-am prezentat la Regiment 3 Grăniceri. Am fost decorat cu Coroana României în grad de cavaler pentru luptele din 27, 28 și 29 octombrie 1916. Am mai fost decorat tot cu Coroana României în același grad pentru luptele de la 9, 10, 11 și 12 decembrie [1916], când am fost rănit; rămăsese să intervină ca să schimbe decorația sau gradul ei, întrucât o mai aveam pentru alte fapte; nu știu în ce sens va fi intervenit căci n-am mai primit decât decretul pentru prima decorație. Maior Anton Ionescu ” Semnătura este identică celei de sub fotografia făcută în Suceava, după ziua de 6 noiembrie 1918. Foaia calificativă seria H, no. 4979, pe anul 1918-1919 (de la 31 octombrie 1918 până la 1 aprilie 1919), precizează și nota comandantului corpului de trupe sau șefului de serviciu: „Maiorul Ionescu Anton în timpul de la 31 octombrie 1918 până la 1 aprilie 1919 a continuat să comande Compania 5-a Pază cu care a trecut în Bucovina la 24 oct. 1918 ocupând Suceava, Rădăuți și Seletin și făcând poliție în acea zonă și contribuind prin măsurile luate la siguranța populației și la întemeierea Unirei Bucovinei cu România. Cu toate serviciile speciale ce i s-au dat maiorului cât și companiei, nu a încetat un moment de la comanda și administrația companiei în foarte bune condițiuni. De la 1 decembrie 1918 a strămutat Compania la frontiera de vest a Bucovinei. De la 1 februarie [1919] i s-a dat comanda sectorului II pază. De toate însărcinările care i s-au dat s-a achitat în mod deosebit de mulțumitor. / Merită a înainta. / Comandant colonel L. Barzotescu.” Mutat la Regimentul 37 Infanterie la data de 1 aprilie 1922, maiorul Ionescu Anton are înscrise în Foaie calificativă pe anul 1922 (de la 1 noiembrie 1921 până la 31 octombrie 1922) mențiunea că „N-a fost pedepsit” și următoarele aprecieri: „Este sănătos, prezentabil, voinic, poate suporta greutățile unei campanii. Călărește bine. Are cunoștințe necesare gradului și se ocupă a și le îmbogăți. Studiază dreptul fiind înscris la facultatea din Cernăuți. A comandat Batalionul II pază Lipcani până la 1 aprilie a. c., când a fost mutat în Regimentul 37 Infanterie, în urma cererii făcute de Corpul Grănicerilor, fiind aflat că a intenționat a face un denunț anonim contra locot. colonel Popescu C., ajutorul Comandantului Reg. 3 Grăniceri. Batalionul său a fost condus și administrat satisfăcător; putea să-l conducă mai bine, probabil că ocupându-se să-și termine examenul de drept a neglijat chestiunea militărească. / Cdt. Reg. 37, Col. ss Buricescu”. (Va urma)