45 de ani de la absolvire

Promoția elevilor care au spus „la revedere” Liceului „Ștefan ce Mare” în anul 1969 s-a întâlnit, vinerea trecută, pentru a 6-a oară în ultimii 45 de ani. Au venit mai puțini cu vreo 20 din foștii elevi, din diverse motive, și mai puțini cu doi din foștii profesori, regretatele profesoare Iulia Leo Miza și Rodica Șeșurschi trecând la cele veșnice, în răstimp.
 

Revederea a fost parcă mai puternic influențată de emoție la bucuria revederii, de râsul izbucnit în cascade la auzul vorbelor de „duh” rostite pe parcurs. Rolurile au fost inversate la această a șasea întâlnire: profesorii s-au așezat în primul rând din aula colegiului, foștii elevi, în spatele lor. Dar, cu excepția fostei directoare Rodica Alexandru, care a fost prima invitată la cuvânt, tot elevii au vorbit primii… până la urmă. Colega lor dintr-a XII-a B, Nina Holban, a moderat întâlnirea cu microfonul în mână, și de astă dată, neobosită, trecându-l de la unul la altul. La început, s-a urmărit un film „în amintirea și onoarea profesorilor care au plecat într-un loc (sperăm) mai bun”, pe ecranul prins pe perete. Apoi, un colaj cu fotografii adunate de pe la colegi, rămase din urmă cu 45 de ani, de la practica la cartofi, defilarea de 1 Mai, de la cele 5 întâlniri de peste ani, imagini din Suceava veche. „Mă gândesc la voi, dragi elevi, parcă nu văd că se așterne vremea peste voi” Prima a fost invitată la cuvânt directoarea de atunci, căreia și astăzi toți foștii elevi îi spun „dna directoare”, prof. Rodica Alexandru, cea despre care fostul său elev Sandu Bălan spunea, la întâlnire, ceva mai târziu, că „ne-a translatat spre secolul XX”. „Mă gândesc la voi, dragi elevi, parcă nu văd că se așterne vremea peste voi. Vă văd ca pe niște păsări care-și deschid larg aripile și se îndreaptă spre casă și școală. De ce venim azi la școală ca la o casă? Întrebați păsările”. Astfel le-a spus directoarea, îndemnându-i pe toți „să trăiți clipa, este unică, acum e, mâine poate nu, să rememorați clipele așa senine ca cele de astăzi”. După dna directoare a venit rândul foștilor elevi să spună ce au mai făcut între timp, ce mai fac acum, incitați mai tot timpul de cei patru „cârcotași” de serviciu aflați la o margine a aulei, în frunte cu Romică Budeanu, fost elev din a XII-a B, devenit mereu organizator al acestor reuniuni. El i-a scos din încurcătură pe cei indeciși să ia cuvântul: „Acum vorbesc cei mai deștepți, hai Mitică, vorbește tu primul, adresându-se astfel directorului „Crai nou”, Dumitru Teodorescu. „Am cumpănit adânc și am descoperit că există o explicație pentru care profesorii ne consideră o veritabilă echipă ce a parcurs cei 4 ani de liceu: noi am parcurs, de fapt, cea mai liberă perioadă din vremea comunistă, cea dintre anii ’64-’69. Străluceau ochii profesorilor fiindcă puteau spune lucruri care nu se puteau spune înainte. Am fost generația cea mai iubită de Dumnezeu pentru că atunci s-au spart niște tipare. A fost un plus pentru orgoliul nostru faptul că am răzbit în liceu în ani liberi”, a spus Dumitru Teodorescu. Unul după altul vorbind, foștii elevi s-au referit la profesorii care le-au schimbat viața fiindcă i-au ajutat să îndrăgească o anume disciplină, i-au ajutat să-și aleagă cariera. „Ne-ați făcut să înțelegem chimia, ne-ați spus că nu e ușoară, dar s-o îndrăgim”, a spus un fost elev profesoarei de chimie Ileana Burlacu. Ajuns la rând la cuvânt, Romică Budeanu a spus că „până acum au vorbit cei mai deștepți, dar eu am ajuns cel mai bun organizator, am reușit să ne adunăm împreună pentru a 6-a oară”. El a povestit de întâmplarea celor 7 colegi care riscau să piardă bacalaureatul fiind lăsați corigenți de profesoara de română Iulia Leo Miza. „Era în ultimul sfert de oră din ultima oră și dna Leo Miza nu ne ascultase încă să ne îndrepte media la română. Atunci, Costică Cojocaru a pus un covor pe perete și a dat drumul la muzică. Costică, i-a spus ea, dacă alegi o melodie care îmi place, vă trec pe toți”. Colegul Costică a pus celebra melodie „Delilah” cântată de Tom Jones, iar profesoara, cu pixul tremurând în ritm de dans, ne-a dat note de trecere. Mai rămăsese un coleg care juca fotbal pe terenul de sport: l-am adus în clasă în șort și i-a dat drumul și lui”. Conf. univ. dr. Carmen Balan, de la Facultatea de Științe ale Educației de la Universitatea Suceava, care a mai participat doar la întâlnirea de 30 de ani, a mărturisit că își datorează devenirea regretatei profesoare de filosofie Valeria Săveanu. „Îi mulțumesc dnei profesoare Săveanu, eu sunt azi cine sunt datorită ei, ea a văzut în mine sociologul, a fost profesoara mea, modelul meu”. „Vă mulțumesc că ați fost niște elevi pe care și i-ar dori orice profesor” Prof. Ileana Burlacu, cea care „chiar atunci când dădeam 3 în catalog, o dădeam zâmbind”, a izbucnit în lacrimi chiar de la primele cuvinte adresate foștilor elevi. „Faptul că ne-ați făcut onoarea să ne invitați astăzi dovedește maturitate, nu intelectuală, ci sufletească. Faptul că, la anii mei, sunt lângă dvs. dovedește că am putut să răzbim”. Pentru promoția ’69, prof. de franceză Rodica Belța a rămas în amintiri drept „o profesoară foarte umană, ca și o colegă a noastră”. La rândul său, își consideră acești foști elevi „o promoție specială”. „Fiecare generație a avut personalitatea ei, am avut elevi performanți, dar am cunoscut și frustrarea și ingratitudinea. Ați fost prima mea promoție, aveam 23 de ani când, împreună cu prietena mea – prietenă de-o viață – Natalia Teodorescu, am primit repartiție la Liceul Ștefan cel Mare, în 1968. Apreciez mulțumirile voastre și știu că sunt sincere. Și eu trebuie să vă mulțumesc că, datorită vouă, am început bine, poate dacă eram în altă parte nu ar fi fost la fel”. Prof. Rodica Belța a mărturisit că „toată viața am fost împovărată de griji” și poate de aceea nu s-a bucurat de „umorul” celor din clasa a XII-a C. „Pe atunci eram împovărată de două griji: că nu voi face față în colectivul de elită al profesorilor și că nu voi fi la înălțimea elevilor mei. Dar de la prima oră mi-am dat seama ce elevi sunteți, de aceea vă mulțumesc că ați fost niște elevi pe care și i-ar dori orice profesor, erați serioși, erați dotați pentru studiu”. Marian Schefell a fost profesorul de fizică de care „eram îndrăgostite multe fete”, un profesor care spune astăzi: „erau pe atunci elevi disciplinați, cu cei 7 ani de acasă, și fete frumoase”! „Am avut respect pentru elevii mei, pentru că îi iubeam ca și pe copiii mei”. Profesorul Schefell și-a amintit de excursiile tematice pe care le făcea cu elevii, pentru a-i apropia de fizică într-un altfel de cadru: „Se strângeau ciorchine în jurul meu, le vorbeam despre fizică și mă ascultau cu luare aminte. Simțeam atunci că inimile noastre se apropie, se leagă prin mii de fire care se păstrează și azi pentru un profesor. Revederea cu foștii elevi este cea mai mare răsplată, mă bucur că ați rămas frumoși, cu o stare de spirit frumoasă”. Și pentru profesoara de matematică Eugenia Ciobanu, pe care elevii o știau, pe-atunci, cu numele de Oancea, acei ani au reprezentat „aproape un început”. „Mi-e foarte drag să fiu alături de voi, să vă aud vorbind despre visele, amintirile, împlinirile și clipele petrecute împreună”, le-a spus foștilor elevi. Prof. Natalia Ott (Teodorescu) și-a exprimat, de asemenea bucuria revederii, făcând o mărturisire ilară: „Prima oară am intrat la a XII-a A și am auzit „băi, eu pe asta am văzut-o la ștrand”. M-am făcut că nu aud, până la urmă a fost bine și le-am păstrat o amintire foarte frumoasă”. Ea le-a dorit foștilor elevi „să rămâneți, în continuare, optimiști, fără optimism nu putem trăi mai mult”. Foștii elevi s-au întins la vorbă uitând că timpul le-a schimbat fizionomia și că ar fi trebuit să se prezinte. Abia pe la urmă au făcut-o, la îndemnul profesoarei de istorie Virginia Pavliuc. „Până la urmă rostul nostru acum este să ne reîntâlnim pentru a trăi aceste emoții” În timp ce se făceau prezentările, cuvinte nerostite le-au venit pe buze: Sandu Bălan le-a mulțumit dascălilor „absolut extraordinari”, despre care consideră că „mi-au influențat deciziile, felul în care mi-am trăit viața”, decretând: „Până la urmă rostul nostru acum este să ne reîntâlnim pentru a trăi aceste emoții”. Rodica Drăgoi și-a amintit că „atunci când toți dădeau bacul eu mă pregăteam de cununia civilă”, iar Ovidiu Daneliuc a spus că voia să ajungă marinar ceea ce nu s-a întâmplat, în schimb a ajuns să trăiască într-o țară condusă de unul. Vasea Vasilaș și-a amintit un banc, zicea el: „La întâlnirea de 10 ani toți s-au lăudat cu profesia lor zicând eu sunt inginer, eu sunt doctor, eu sunt profesor; la 20 de ani, spunea, eu m-am căsătorit cu…, am copii; la 35 de ani spuneau „copiii noștri sunt în Canada, sunt în Germania etc.; la 40 de ani – „auzi, la ce medic te-ai tratat?”, iar la 45 – „tu cine ești?”. În timp ce discursurile foștilor profesori și elevi se succedau, grupul cârcotașilor arunca săgeți care stârneau doar râsul: „Viorel, tu scrii fără ochelari? Trebuie să mai mergi la oftalmolog, ceva nu e în regulă cu tine”; „Dna directoare, ăia doi din fund vorbesc”; „Din nefericire, noi nu mai avem măsură”. N-a fost ușor pentru organizatori să reunească grupul celor peste 60 de foști elevi care s-au întâlnit să rememoreze cei 45 de ani trecuți de la absolvirea liceului. Pe unii i-a învins, poate, boala, pe alții îi apasă, poate, vârsta, de aceea vorbele rostite în final de Nina Holban au venit să aștearnă o undă de optimism, acolo unde nu era: „Generația aceasta este un simbol, iar simbolul nu are vârstă, nu îmbătrânește niciodată, e mereu tânăr. Vom fi pensionari cu toții peste 5 ani, dar trebuie să fim prezenți și la întâlnirea de 50 de ani”. Vorbele ei au avut efect, cum credeți că au părăsit aula colegiului foștii elevi din promoția ’69? Dansând pe melodia formației Taxi „Un sfârșit e un început”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: