Din pământ până la Cer

Oamenii n-au reușit încă să găsească răspuns la întrebarea firească: de ce bunul Dumnezeu îi ia, mult prea devreme, la El, pe oamenii buni, lăsându-i pe prietenii lor mai săraci?
 

Căci nu reprezintă avere mai mare pentru un om decât prietenii lui, cum a fost cazul și cu distinsul intelectual Constantin Blănaru. În zi frumoasă de Florar, în preajma Înălțării Domnului Iisus Hristos la Cer, distinsul profesor, cărturar, inspector școlar și ziarist a părăsit brusc acest pământ, fiind chemat la Domnul. Speram ca în ziua depunerii corpului său neînsuflețit în sfântul pământ al Bucovinei istorice, vremea să fie la fel de frumoasă. Cerul, de data asta, era acoperit de nori grei, de ploaie, din care au curs din belșug lacrimi pentru acest Om. În plus, bătea un vântișor cam rece. Dar nimic nu i-a împiedicat pe cei peste 200 de prieteni, cunoscuți sau simpli privitori din Câmpulungul Moldovenesc să-l petreacă la locul său de veci. Dar și din ochii participanților au curs destule lacrimi amare. Slujba de pomenire în Biserica „Sf. Nicolai” a mers la inima participanților, care-au umplut biserica până la refuz. A fost o slujbă impresionantă, oficiată de un sobor de preoți sub conducerea pr. paroh Ilie Macar. Cântărilor dumnezeiești ale preoților le-au răspuns, la fel, vocile membrilor corului bisericii. Pr. paroh, care l-a cunoscut foarte bine pe distinsul dispărut, a evocat personalitatea acestuia sub toate aspectele. Maestrul Ion Cozmei, vicepreședintele Societății Scriitorilor Bucovineni, i-a evocat activitatea de scriitor și de ziarist, iar prof. Emil Simion, pe cea de romancier, adăugând că zilele trecute a lansat, punând la dispoziția cititorilor, romanul autobiografic „Părăduirea dascălilor”. Subsemnatul a vorbit despre activitatea sa rodnică în calitate de secretar al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, imediat după revigorarea acesteia după decembrie 1989. Cortegiul funerar s-a întins pe sute de metri. De-o parte și de alta a șoselei, pe ambele trotuare, trecătorii se opreau spre a se închina. Am putea spune că, pe drumul foarte lung de la biserică la Cimitirul „Ionei” l-au însoțit cu privirile alte câteva sute de oameni, în afara celor din cortegiu. În cimitir ne-au întâmpinat multe păsărele care, într-un adevărat cor, prezentau un concert. N-am înțeles de ce, pe când noi eram așa de întristați, ele erau așa vesele. Se pare că și ele îi aduceau un omagiu, în felul lor, știind că defunctul a iubit foarte mult natura și tot ce este în ea. De-acolo, din Cer, unde sufletul lui prea bun se ridicase, răbdător, iubitor de oameni, probabil că maestrul s-a bucurat foarte mult constatând cât de mult l-au prețuit și iubit oamenii, fie ei colegi de muncă, prieteni sau simpli cunoscuți. Nu degeaba l-au însoțit pe ultimul său drum foști colegi de la Inspectoratul Școlar sau din multe localități ale județului. Închei cu constatarea făcută de redacția cotidianului „Crai nou” în paginile sale: „Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în ceata cea aleasă a celor care au lăsat ceva după ei în trecerea lor pe acest Pământ.” A consemnat, trist pentru pierderea unui prieten adevărat GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: