Zâmbetul a pierit

În ziua în care a fost înmormântat la Günzburg fostul președinte al Consiliului Regional Schwaben, dr. Georg Simnacher, la 2 mai 2014, se împlineau exact 17 ani de la semnarea, în Sala de Aur a Primăriei din Augsburg, a parteneriatului dintre regiunile Schwaben, Suceava și Cernăuți. În semn de recunoaștere a meritelor fostului președinte șvab în dezvoltarea parteneriatului, Consiliul Județean Suceava a trimis o delegație la Augsburg pentru a participa la funeralii. Joi după-amiază, consilierul județean Gheorghe Iacob, deputatul Gavril Mîrza și cel ce semnează rândurile de față, au fost primiți la sediul Institutului „Bukowina” de directorul acestuia, Otto Hallabrin, căruia i s-a alăturat actualul președinte al Consiliului Regional Schwaben, Jürgen Reichert, și el consilier regional în vremea președinției celui dispărut, implicat efectiv în desfășurarea parteneriatului în care el reprezintă acum Regiunea Schwaben. A venit să ne întâmpine, a afirmat Jürgen Reichert, pentru că el, consilierii regionali și toți cei apropiați defunctului apreciază călduros și cu recunoștință semnalul de prietenie transmis prin prezența trimișilor Sucevei la ceremonia de înhumare a dr. Georg Simnacher. Gheorghe Iacob i-a prezentat oficial condoleanțe, în numele președintelui Consiliului Județean Suceava, Cătălin Nechifor, al consilierilor județeni, la plecarea în veșnicie a dr. Simnacher.
 

„Sforile” politicii Dr. Georg Simnacher s-a născut, la 10 iunie 1932, într-un sat din Schwaben. Într-un sat aproape vecin s-a născut și Theo Waigel, fost ministru de finanțe al Germaniei, cu care dr. Simnacher a fost bun prieten. Tatăl lui Georg a fost împletitor de frânghii și probabil că ar fi ajuns un bun meseriaș și el, dacă preotul satului nu l-ar fi sfătuit pe bătrân să-și lase feciorul să învețe. Șansa ce i s-a dat astfel băiatului s-a vădit mai târziu, când Simnacher a devenit și s-a dovedit cu strălucire a fi un bun mânuitor al sforilor politicii. A început politica în orașul în care și-a dorit ulterior să fie înmormântat – Günzburg. Timp de aproape trei decenii a fost președintele Consiliului Regional Schwaben și o vreme președintele Uniunii Consiliilor Regionale din Bavaria. A dobândit rapid notorietate prin inteligența cu care natura l-a dăruit, dar mai ales prin marea capacitate de a coagula în jurul ideilor sale șvabii săi indiferent de culoarea politică, chiar dacă în partidul său creștin-social se afirmase deja ca un puternic lider informal. Ideea parteneriatului cu Bucovina i-a venit când a descoperit legea din 1910 a Dietei Bucovinei care statua compromisul – ausgleich – în politica statului față de etniile Bucovinei. Fără să insistăm aici și pe relația specială a șvabilor de pe Dunărea bavareză cu cei ce se strămutaseră în Bucovina în urma facilităților create de imperiul habsburgic, căruia i se „dăruise” Bucovina de către imperiul otoman. Beneficiile acestui parteneriat au fost de multe ori scoase în evidență. „Sufletul” lui a fost Georg Simnacher, un om predestinat pentru politică, născut și crescut într-o vreme în care Germania căuta cu disperare să se distanțeze de imaginea autoritarismului de tip nazist. Simnacher pusese bazele și parteneriatului cu francezii din Mayenne, președintele departamentului fiind Jean Arthuis, și el fost ministru de finanțe al țării sale, bun prieten cu Theo Waigel și, prin acesta, cu bavarezii. Georg Simnacher făcea astfel o probă vie de politică europeană, ulterior atrăgând și România, și Ucraina în relația construită astfel între Germania și Franța. Puțini oameni sunt dăruiți de natură cu un zâmbet atât de cald, de sincer, de convingător precum Georg Simnacher. Și de o mie de ori mai puțini oameni politici pot să arate lumii un asemenea zâmbet. Cel al lui Georg Simnacher s-a stins, este drept la o vârstă respectabilă – 82 de ani – și putea străluci și mai mult dacă inima nu l-ar fi răpus. Aceeași inimă dăruită semenilor săi nu a mai rezistat uriașului și susținutului efort pe care omul politic șvab l-a făcut de-a lungul vieții sale de politician. Reîntorcându-ne la meseria tatălui și posibil a sa dacă ar fi rămas acasă, cea de sforar, se poate spune despre Georg Simnacher că a fost un excelent împletitor și nu un despletitor. Ceremonia În uriașa incintă a Bisericii St. Martin din Günzburg se află adunați 1000 de oameni, veniți la slujba de înmormântare. Lângă altar, o fotografie a defunctului, pe un podium. Alături, o uriașă inimă vârstată cu contururi de inimă în toate culorile curcubeului; în mijloc, șase trandafiri roșu închis. Este, ni se spune, obolul familiei, aflată în partea stângă a sălii. Alte flori – nu, căci dr. Simnacher lăsase cu limbă de moarte ca florile să lipsească, contravaloarea lor urmând a fi cedată Fundației Schwaben Bucovina. Unul câte unul, steagurile câtorva dintre asociațiile din care el însuși făcuse parte – de Cruce Roșie, de elevi, de studenți etc. – sunt plecate și fluturate în fața portretului mortului. Acesta nu se află depus în biserică. Autorități – președintele Consiliului Regional Jürgen Reichert, primarul orașului, Theo Waigel, fost ministru de finanțe –, alte oficialități, un mare număr de preoți și călugări, oameni veniți din toate colțurile regiunii etc. Fix la ora 13,30 începe procesiunea preoților („enorm de mulți”, constată una dintre gazde). Sala este maiestuoasă, fără icoane însă. Doar câteva, furișate parcă, a maicii cu pruncul, a răstignirii etc., în jocul vitraliilor în care domină albastrul. În cuvântul său despre defunct, unul dintre preoți își amintește o maximă extrasă din convorbirile sale de-a lungul timpului cu dr. Simnacher, care afirma: „omul nu aduce cu sine nimic pe lume și nu ia nimic când pleacă. Rămân doar urmele pe cale le lasă pe pământ…” Mai iau cuvântul doar reprezentantul guvernului bavarez, primarul orașului, președintele Consiliului Regional și Theo Waigel. Atât și-a dorit defunctul în îndrumările lăsate pentru înmormântarea sa. În capela din cimitir, unde s-a aflat depus dr. Georg Simnacher, înmormântarea propriu-zisă este precedată de reculegerea familie și a apropiaților la căpătâiul său. Urmează depunerea în groapă a sicriului. Sute și sute de oameni trec apoi, cu răbdare, prin fața mormântului deschis, stropesc sicriul cu aghiasmă și-și transmit compasiunea soției celui dispărut și familiei sale. Cu aceeași răbdare se așteaptă la rând și pentru semnarea în cartea de condoleanțe. O cafea, o prăjitură și un pahar cu apă sunt servite, la sfârșit, la un restaurant din apropiere celor care și-au luat astfel adio de la un personaj remarcabil al regiunii lor, al Bavariei, dr. Georg Simnacher.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: