Oameni și cărți

Acuzații oficiale și învinuiri reale într-un celebru proces politic (II)

Cu consimțământul Moscovei, în 1952, Gh. Gheorghiu-Dej trece la anchetarea, arestarea și eliminarea din toate funcțiile de partid și de stat a grupului moscovit. Primul e arestat Vasile Luca, la 14 august 1952. Anchetarea lui se prelungește vreme de doi ani.
 

La 8 octombrie 1954 e condamnat la moarte și i se confiscă averea. La cererea lui, Prezidiul Marii Adunări Naționale îi comută pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață. Moare în închisoarea Aiud, la 27 iulie 1963, după ce înnebunise. Acuzațiile oficiale ce i s-au adus se referă toate la greșeli în construcția socialismului: sabotarea industrie socialiste prin mijloace financiare în general și credite bancare în special; sprijinirea elementelor capitaliste din mediul rural; neglijarea sectorului cooperatist; menținerea practicii bancare burgheze și promovarea în sistemul bancar a unor elemente vechi, burgheze; înlesnirea speculei; scutirea nejustificată a impozitelor agricole pentru circa 30% din gospodăriile agricole individuale; micșorarea impozitelor pe anii 1949-1951; desconsiderarea, sabotarea, deconspirarea reformei monetare din 1952; o politică de cadre antipartinică și antistatală în sistemul bancar etc. Ana Pauker – deși constituie „peștele cel mare” al grupului moscovit – este arestată mai târziu, odată cu Teohari Georgescu, la 18 februarie 1953, după ce Vasile Luca dezvăluia legăturile sale cu ea și, direct sau indirect, o acuza de colaborarea reciprocă a celor trei. Din motive tactice – și având în vedere că era cunoscută și apreciată în cercurile politice internaționale de stânga în general și în toată conducerea Kominternului în special – beneficiază de un regim de detenție și anchetă mai blând și mai scurt, de chiar o lună. Ea se credea încă protejată de Stalin. Când Moghioroș îi comunică știrea că Stalin a murit, izbucnește în plâns. Din aprilie 1953 ea e lăsată să revină acasă, dar e supravegheată. Acuzațiile ei oficiale sunt: crima de a-l fi sprijinit pe Vasile Luca; influența exercitată asupra lui Teohari Georgescu și de a-l fi îndemnat să colaboreze cu legionarii; sprijinirea mișcării sioniste prin fratele ei, Robinson Solomon, și activitatea de spionaj în favoarea Israelului; încurajarea elementelor capitaliste din lumea satelor; atragerea unor indivizi ostili în rândurile partidului etc. Izolată și ostracizată până la sfârșitul vieții, se sfârșește în singurătate la 3 iunie 1960. Teohari Georgescu, ministru de interne între 1945-1952, arestat odată cu Ana Pauker, e anchetat timp de 3 ani și eliberat la 21 ianuarie 1956. Acuzațiile oficiale care i se aduc sunt următoarele: încheierea pactului cu legionarii în 1945 și colaborarea cu ei în 15 mai 1948; activitatea antistatală, prin tolerarea acțiunilor sioniste și de spionaj; imoralitate. Este, totuși, singurul care, după eliberarea din închisoare, în 1956 –, este primit în câmpul muncii, ca tipograf, în meseria ce-o avea. Dincolo de aceste acuzații oficiale – care ni s-au părut cuminți, insuficiente, făcute în așa fel spre a nu incita și supăra nici trupele de ocupație, nici Moscova –, am căutat și aflat câteva învinuiri reale, cu mult mai grave, care conferă o semnificație istorică aparte necesității și însemnătății înlăturării grupului moscovit, depășind formula stereotipă, ce i s-a dat și publicat în presa vremii: „grup fracționist, antipartinic și antistatal” sau „deviere de dreapta și aventurism de stânga” (Gh. Gheorghiu-Dej). Că înlăturarea grupului moscovit în frunte cu Ana Pauker devenise un imperativ stringent, la ordinea zilei, cu câțiva ani mai înainte de-a se fi putut declanșa și realiza în fapt, ne-o demonstrează de pildă stenograma ultrasecretă a întâlnirii și convorbirii dintre Dr. Petru Groza și Emil Bodnăraș la 23 iunie 1949. Întâlnirea avea loc la cererea expresă a Dr. Petru Groza, care era atunci prim-ministrul unui guvern în majoritate comunist, dar care, așa cum scria într-una din ultimele sale lucrări regretatul istoric Gh. Buzatu, cel care a descoperit și publicat acest document incendiar, el, Dr. Petru Groza, „nu era nici naționalist, nici antisemit, dar nici comunist”; cum grupul moscovit era format exclusiv din comuniști aparținând minorităților naționale în general și evrei în special, efectele politicii promovate de Ana Pauker se resimțeau grav tocmai în politica promovării cadrelor. Astfel – relata Dr. Petru Groza – la Ministerul Propagandei „de la un capăt la altul, aproape toți sunt evrei” și aceștia erau unii cu nume românizat, Nicolae Moraru, aflat în fruntea ministerului, Octav Livezeanu, Eduard Mezincescu. Deși „avem doar 400.000 de evrei”, arăta Groza, „acum se joacă numai pe cartea evreilor”; și „câteva zeci de mii sunt infiltrați în aparatul nostru de stat, economic, politic, cultural”; însă, îi relata prim-ministrul lui Bodnăraș, „negustorii de ieri, jucătorii de la bursa neagră, nu-i puteți transforma, chiar dacă vin să vă demonstreze că l-au citit pe Marx și-l studiază pe Lenin”; la magazinele de stat din toată țara „avem 95% evrei și este o cifră cunoscută și de Ana Pauker”; tot astfel la Comisia de Stat a Planificării, „expropriații evrei, care stau astăzi în aparatul nostru, nu sunt interesați să ușureze funcționarea fabricilor”; întreg Ministerul de Externe „este plin de evrei”; apoi „toată Academia, în ce privește încadrarea, repartizarea de funcționari, atribuirea de sarcini, este dirijată de Mihail Roller, ajutat de o evreică, care nu are decât 21 de ani și care face politica de cadre”; dar „grav este – mai considera Petru Groza –, că s-a ajuns ca Istoria României să n-o mai poată citi nimeni decât din publicațiile Roller”, însă, preciza prim-ministrul, „de ce este nevoie ca lucrările de istorie să apară numai sub firma Roller? (Gh. Buzatu, „O istorie a prezentului”, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010, p. 89, 92 103). …Îndemnul de-a căuta și învinuirile reale, alături de cele oficiale, ne-a fost sugerat în aceste zile de cărțile lui Larry L. Watts, care, într-una din lucrările sale, îl prezintă pe Gh. Gheorghiu-Dej ca pe un prim oponent al Moscovei. Apoi, câștigarea de partea sa a lui Emil Bodnăraș mai ales și a lui Dr. Petru Groza a fost o premisă importantă. Ulterior, atitudinea lui Dej s-a reflectat și în curajul pe care l-a avut Emil Bodnăraș de-a cere, în 1958, și de-a obține de la Hrușciov, retragerea trupelor din țară. Credem că înlăturarea grupului moscovit, în frunte cu Pauker, Luca, Georgescu, este primul mare triumf al comuniștilor români, obținut înaintea retragerii trupelor de ocupație, în 1958. …Și am putea adăuga în finalul acestei modeste intervenții că, prin felul cum au fost ticluite și înfăptuite toate demersurile pentru înlăturarea grupului moscovit, s-a dovedit că inteligența românului a biruit atotputernicia stăpânului de la Moscova.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: