A meritat

Probabil că însemna ceva, dacă doi președinți de Consiliu Județean, după învestire, au ținut să afle părerea subsemnatului despre parteneriatul cu nemții din Schwaben. Întemeiate în vremea președinției județene a puțin conformistului Constantin Sofroni, legăturile cu șvabii meritau oare continuate? Meritau, în primul rând pentru că între șvabii de acolo se aflau deja mulți bucovineni, șvabi și ei după neam, dar într-o măsură mai mare sau mai mică și români, căci din România, din Bucovina, se repatriau când i-a chemat acasă Patria lor. Meritau, pentru că se reluau, de data aceasta oficial, vechile legături dintre nemții de aici, cu neamurile lor de acolo, legături de sânge, dar și legături între nemți și români consolidate de timpul trăit împreună în România.
 

Dumitru TEODORESCU

Meritau, pentru că ne puteam crea cu imens mai multă ușurință, când ei înșiși ne-au oferit șansa, un „cap de pod” în inima unei Europe pe care trebuia s-o cucerim, în numele României aspirante la integrare, și de aici, din Bucovina. Meritau și în context geopolitic local, căci ucrainenii păreau să nu fie interesați de legături mai strânse cu noi, or parteneriatul creat și dezvoltat de nemți chiar asta își propusese: o destindere a relațiilor româno ucrainene, în contextul în care Ortfried Kotzian le întrevedea ca încordate în 1993, motiv pentru care propunea Bucovina ca euroregiune. Mai meritau și pentru că nemții veneau cu un model de a face politică: Georg Simnacher, președintele Consiliului Regional Schwaben, era un politician de rang național al creștin-socialilor bavarezi, cu 29 de ani de președinție la Augsburg, o voce ascultată și respectată în partidul său. Georg Simnacher a fost sufletul acestui parteneriat. Motivul pentru care și-a propus să-l inițieze este, credem, și apropierea de o regiune și de niște oameni, rămași puțini, este drept, aici, care își aveau originile în Schwaben. Șvabii descinseseră în Bucovina dintr-un teritoriu întins între München și Ulm. Politicianul bavarez căuta în Bucovina ceva din sufletul străbunicilor lui transplantați într-o regiune asemănătoare cu cea din care, din cauza sărăciei, plecau. Georg Simnacher era mânat în această aventură cu rezonanțe europene și de șvăbimea cu rădăcini în Bucovina, chemată în Patrie, care se organizase în asociații puternice ale șvabilor bucovineni. Drumul pregătit de aceștia era desțelenit și de nou înființatul Institut „Bukowina”, întemeiat chiar în anul căderii zidului Berlinului. „Panzerul” acestei asocieri șvabo-suceveano-cernăuțene a fost, evident, Georg Simnacher, cele mai multe izbânzi – și mă refer cu deosebire la perspectiva științifică creată de conlucrarea institutelor „Bucovina” din cele trei regiuni –, obținându-se sub „domnia” sa. Incrementa, adică creșterea inițiativei, i se datorează acestui om scund, de o energie extraordinară. Plecarea sa din fruntea regiunii Schwaben a potolit entuziasmul comun. Acum, când s-a întors în țărâna Șvabiei sale, țărână al cărei parfum l-a căutat și aici, unde conaționali ai săi au venit, au trăit, au iubit, au făcut copii, s-au amestecat cu ai noștri, lăsând o moștenire materială și spirituală remarcabilă, merită o lacrimă și din partea noastră. Va fi uitat, a și început să fie uitat de lumea aceasta isteric globalizată, în care, de exemplu, Poșta îmbătrânește cu aceeași viteză cu care Internetul cucerește spațiile: o felicitare de Paști trimisă de Georg Simnacher la 14 aprilie, a ajuns la prietenul său „Licber” Gavril Mîrza pe 22 (data poștei) aprilie, în realitate pe 24 aprilie…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: