Mănăstirea Voroneț și-a sărbătorit hramul de Sfântul Gheorghe

Mănăstirea Voroneț, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, renumită prin pictura sa în întreaga lume, și-a sărbătorit hramul miercuri, 23 aprilie, în ziua Sf. Mare Mucenic Gheorghe.

 

Sfânta Liturghie oficiată de soborul de preoți și diaconi condus de ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a adunat în curtea mănăstirii stareți și starețe de la mănăstirile apropiate Voronețului, apropiați ai obștii monahale printre care s-au numărat primarul orașului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență Suceava, generalul Ion Burlui, directorul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu, șeful Direcției pentru Cultură, Aurel Buzincu, prof. univ. dr. arh. Virgil Polizu (care a supervizat lucrările de restaurare ale mănăstirii), managerul Mircea Lețiu (care se ocupă de aspectele financiare ale lucrărilor de restaurare a Voronețului), conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, foarte mulți credincioși veniți din împrejurimi, dar și din țară. Slujba a fost oficiată pe un podium special amenajat în curtea mănăstirii, în apropierea impresionantei scene a Judecății de Apoi. Alături de glasul maicilor de la strană, care au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie, rugăciunile preoților și cuvântul de învățătură al ÎPS Pimen, s-au adăugat vocile credincioșilor care, la îndemnul stavroforei Irina Pântescu, stareța Mănăstirii Voroneț, au cântat împreună cu preoții și cu maicile „Hristos a Înviat!”. „Suntem datori să trăim creștinește” În cuvântul de învățătură, ÎPS Pimen a vorbit credincioșilor despre viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și despre încercările la care erau supuși creștinii în vremea sfântului. „În afara Evangheliei care a stat la temelia învățăturii creștine, este important și exemplul de trăire și mărturisire a credinței creștine din toate timpurile. Suntem datori să trăim creștinește, luptându-ne cu păcatele, cu gândurile și pornirile păcătoase. Când vrem să ne lepădăm de păcate, trebuie să alergăm la scaunul spovedaniei. Frumusețea credinței creștine este admirată pentru trăirea ei” a spus ÎPS Pimen. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților consideră mănăstirile din Moldova „adevărate opere de artă”, arătându-se supărat pe politicienii care nu sprijină aceste locașuri de cult „unice în lume”. „Pictorii de atunci nu aveau cursuri universitare, ci școala vremii, școala sfinților. Frumosul a fost creat de oamenii de rând, adică de trăitorii în ale credinței. Uitați-vă la casele țărănești, la portul popular, la ouăle încondeiate cât sunt de frumoase. Ștefan cel Mare a biruit pentru că a fost un postitor, un om milostiv, un om credincios. Și Sf. Gheorghe a fost un biruitor. Pe steagul Sfântului Ștefan cel Mare, al cărui original se află la Mănăstirea Zografu de la Sfântul Munte Athos, scrie: «O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea aceasta și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin». Așa au fost voievozii noștri, toți marii oameni de seamă ai țării noastre” a spus ÎPS Pimen. „Dacă este cinste, se pot face multe” ÎPS Pimen a mai spus la Voroneț că poate să strige mult și bine că aceste mănăstiri din Bucovina sunt o valoare națională, apreciată în toată lumea, politicienii tot nu vor să-l audă și se supără pe el când le spune aceste lucruri. Viața monahală a mănăstirii, întreruptă în 1785, a fost reluată în 1991, la inițiativa ÎPS Pimen și sub stăreția maicii Irina Pântescu. Arhiepiscopul Pimen a felicitat obștea de maici de la Voroneț pentru tot ce a făcut pentru mănăstire, „cu bani de la credincioși și din ceea ce se vinde la poartă”. „Dacă a fost cinste, maica stareță și cu obștea au făcut această construcție. Dacă au fost și arhitecții și inginerii oameni cinstiți și nu au făcut lucruri de mântuială, s-au făcut lucruri mărețe, construcții mari, fără niciun ban de la Guvern, doar cu bani din donațiile credincioșilor. Dacă este cinste, se pot face multe. Cam așa a fost și în vremea lui Ștefan cel Mare” a precizat ÎPS Pimen. La sfârșitul slujbei, stareța Mănăstirii Voroneț, maica stavroforă Irina Pântescu, a spus că, „în covârșitoare majoritate, restaurările de la Voroneț s-au făcut din ceea ce am putut să strângem din comercializarea vederilor, de la pomelnice, de la vânzarea lumânărilor. Cu acești bani, punându-i unul lângă altul, am putut să refacem ceea ce vedeți că s-a făcut la Voroneț. În primul rând, mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a dat sănătate, că ne-a dat putere, iar dumneavoastră vă mulțumim că ne-ați ajutat. Dumnezeu să ne ajute, să ne dea mântuirea, în primul rând, și apoi sănătate și împliniri!”. Voronețul, loc de pelerinaj, simbol al neamului românesc La rândul său, arhitectul Virgil Polizu a declarat că vede Voronețul altfel decât îl văd turiștii și credincioșii. În viziunea arhitectului, Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț este „o casă veche, valoroasă, cu o trăire în timp și în prezent deosebită, trăire pe care încercăm să o prelungim și, mai ales, să o punem în valoare. Și aș dori ca Voronețul să devină mai mult decât un punct de atracție turistică. Aș vrea să devină un loc de pelerinaj, de credință, de rugăciune, să devină cu adevărat un simbol al neamului românesc”. După săvârșirea serviciului religios, obștea mănăstirii i-a invitat pe toți participanții la o agapă creștină. Pentru cei aflați în zonă, invitația a fost binevenită.