Poiana Negri
Micul cătun de odinioară, astăzi satul Poiana Negri, începe de la izvorul de apă minerală pe ambele maluri ale râului Negrișoara până la Simizi și a aparținut întotdeauna de comuna Dorna Candrenilor, iar biserica de Parohia Dorna Candrenilor. Legenda spune că, în vechime, această „Poiană” a fost zestrea unei domnițe din Moldova cu numele de Neagra, care aparținea de o moșie mare până la Neagra Șarului. O altă legendă vorbește de tainicul ascunziș al haiducului Pintea Viteazu a cărui urmă abia se cunoaște pe partea bucovineană a muntelui Lucaci și de la care personaj au rămas până astăzi câteva povestiri răzlețe, precum și numele unui pârâu care se numește Valea Pîntii. Renumitul izvor de apă minerală din Poiana Negri a fost descoperit în anul 1806 și reprezintă un minunat dar lăsat de Dumnezeu credincioșilor din această zonă. Cronica Parohiei Dorna Candrenilor scrie că Sfânta Biserică din Poiana Negri a fost clădită din bârne de lemn de molid, mai întâi în satul Gura Negri, în anul 1797, la 5 km depărtare de orașul Vatra Dornei. Ea a fost ridicată acolo de George Caramaleu, cu ajutorul consătenilor lui, iar catapeteasma (iconostasul) și celelalte obiecte s-au făcut cu cheltuiala fraților George și Iacob Ortoanu din Gura Negri. După ce credincioșii ortodocși din Gura Negri au fost beneficiari ai acesteia timp de 90 de ani, ei au donat-o în anul 1887 credincioșilor din Poiana Negri. A fost imediat transportată peste munți, reconstituită întocmai cum a fost și sfințită la 12 iulie 1888 cu hramul Sfântul Dumitru, de către P.C. protopop Dimitrie Țurcan pe terenul donat de Maria Axinte și Ilie, unde este și astăzi. Pentru aceasta, vechea clopotniță, tot din lemn, a fost coborâtă din vârful cimitirului și adusă lângă biserică. În anul 1899 i s-a adăugat bisericii o tindă, iar în 1965 o mică odăiță cu sobă lângă Sfântul Altar. În anul 1925, biserica a fost drănițită de Dumitru Lăcătuș și Pavel Candrea. Între anii 1970-1971 s-a construit lângă biserica din Poiana Negri o casă mortuară nouă (prăznicar) din lemn, cu contribuția benevolă a credincioșilor, constând în materiale, bani și muncă, lucrările fiind conduse de consilierul bisericesc Alexandru Pilug, ajutat de ceilalți epitropi. Biserica din Poiana Negri era prea mică și, rămasă netencuită, era friguroasă și cu aspect neplăcut. La îndemnul și la propunerea P.C. preot Pașcan Gheorghe, paroh în Dorna Candrenilor, în anii 1973-1974, acest locaș de rugăciune s-a renovat, prelungindu-se pereții pronaosului cu 5 m, s-au tencuit și zugrăvit pereții din interior, s-a introdus curent electric în toată biserica, iar în exterior a fost acoperită cu scânduri vopsite. De asemenea, s-a reparat temelia, toate cheltuielile fiind făcute prin donații în bani, materiale și prin zile de muncă de către mulți ctitori și de alți credincioși din Poiana Negri. Aceste lucrări au fost conduse de epitropul bisericesc Gheorghe Doroftiese, de A. Marcu, în calitate de paraclisier și meșter dulgher, fiind ajutați și de alți epitropi, printre care și Ion Țăran, care a contribuit cu suma cea mai mare de bani. O mare contribuție în muncă au avut-o și femeile din Comitetul bisericesc, precum și alte gospodine din satul Poiana Negri. În data de 22 septembrie 1974, duminică, după slujba Utreniei și înainte de Sfânta Liturghie, s-a făcut o agheasmă pentru redeschiderea bisericii după renovare, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu P.C. preot Teodor Botnari, inspector bisericesc, și P.C. preot Valerian Gheorghe, protoiereu al Câmpulungului. Răspunsurile liturgice au fost date de corul mixt al bisericii din Dorna Candrenilor, dirijat de cântărețul bisericesc Teodor Pașcan, în colaborare cu cântărețul Nicolae Spânu și Toma Doroftiese, teolog din Poiana Negri. Până în anul 1990, biserica din Poiana Negri a funcționat ca filie a Parohiei Dorna Candrenilor. În anul 1990 a fost înființată Parohia Poiana Negri, iar biserica a funcționat ca biserică parohială până la construcția unei noi biserici, între anii 1990-1998. Odată cu finalizarea construcției bisericii noi, vechea bisericuță din deal rămâne nefolosită, deschizându-și ușile foarte rar, doar cu prilejul unor slujbe de înmormântare pentru credincioșii care doreau să-și îngroape morții în cimitirul vechii biserici și, rareori, la cererea credincioșilor se mai făcea câte o Sfântă Liturghie. În tot acest timp, biserica rămâne închisă, cu toate că au existat unele inițiative de reabilitare a locașului de cult în anul 2007, de către epitropul bisericesc Dănuț Candrea, fiu al satului Poiana Negri. Animați de dorința de a reînvia trecutul, care parcă amorțise pe colina unde străjuia biserica, și a nu o lăsa în paragină și părăsire, credincioșii din Poiana Negri, uniți într-un cuget, încep demersurile de înființare a unei noi parohii și cer un preot paroh care să păstorească în vechea biserică, care veghea singură de prea mulți ani. Chiar și trupurile ce odihnesc în cimitirul care străjuiește biserica parcă cereau acest lucru. Deși credincioșii ortodocși din Poiana Negri dețineau o frumoasă și impresionantă biserică nouă, iată că unii dintre ei nu au putut să uite locul unde au fost mai întâi încreștinați, logodiți sau unde le-au fost înmormântate rudele și, uniți într-o dorință, au obținut aprobarea înființării parohiei din partea Consiliului Eparhial. Iar prin binecuvântarea Î.P.S. Pimen Suceveanul, arhipăstorul nostru, la data de 1 iunie 2013, statutul bisericii de Parohie Poiana Negri 2, alcătuită din 70 de familii și păstorită de preotul Antonel Busuioc, fiu al ținutului dornelor, semnatarul acestor rânduri, așadar statutul s-a schimbat, redevenind biserică parohială. Dacă biserica nouă a preluat hramul vechii biserici – Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir (26 octombrie) –, credincioșii din Poiana Negri care aparțineau de vechea biserică au dorit să-și păstreze hramul, și atunci s-a hotărât ca acesta să fie de Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov, sărbătorit a doua zi, pe data de 27 octombrie. Împreună cu Consiliul Parohial al bisericii noastre și cu credincioșii, îndemnați de amintirile despre vechea biserică, de dragostea față de Dumnezeu și de ținutul natal, rupt parcă din povești, am demarat în foarte scurt timp o serie de lucrări de renovare și consolidare a bisericii. Dragostea gospodarilor din Poiana Negri, dăruirea acestora, hărnicia, simplitatea, sensibilitatea și modestia sunt doar câteva virtuți care stau la baza realizărilor de astăzi din biserica noastră. Nicio misiune nu poate fi dusă la bun sfârșit fără ajutorul Bunului Dumnezeu și fără un om care să știe cum să țină frâiele unei astfel de lucrări. Ca preot am avut sprijinul necondiționat al epitropului bisericesc Dănuț Candrea, cu care am coordonat întreaga lucrare de reabilitare a bisericii. Contribuția în bani și permanenta colaborare cu credincioșii din sat, bărbații și femeile din Comitetul Parohial, au dus într-un timp foarte scurt la îndeplinirea sarcinilor propuse. Lucrările din cadrul bisericii au implicat renovarea interiorului, care se afla într-un stadiu avansat de degradare (tencuit, zugrăvit, înlocuirea părților degradate din lemn, stolerie nouă, încălzire centrală); renovarea exteriorului bisericii, care a cuprins: refacerea temeliei, tencuit, zugrăvit, refacerea în totalitate a acoperișului cu draniță nouă. Toate aceste lucrări au fost susținute financiar, în mare parte, de către epitropul bisericesc Dănuț Candrea, precum și de alți credincioși cu dare de mână din parohie și din afara acesteia, care au contribuit cu sume de bani, materiale, mână de lucru, fiecare după posibilități. Menționez în acest sens și sprijinul acordat de Primărie, prin domnul primar Mafteiu Candrea, și de Consiliul Local al comunei Dorna Candrenilor, care au participat la lucrările de renovare a bisericii prin donații în bani și material lemnos. Lucrările la biserica noastră au mai implicat renovarea vechiului prăznicar și transformarea acestuia în clădire a centralei, construirea unui prăznicar nou, mai mare, utilat cu bucătărie și baie proprie, construirea unei noi clopotnițe, amenajarea terenului din jurul bisericii (împrejmuirea bisericii și cimitirului cu gard de lemn, dotarea cu scări, pentru a ușura drumul credincioșilor până la ușa bisericii etc.) Deși îmbrăcată într-o haină nouă și modernă, biserica păstrează și astăzi acea amprentă a trecutului, care o face să fie unică. De remarcat este și pictura veche a iconostasului, de o valoare deosebită. Cimitirul care împrejmuiește biserica stă drept mărturie că aici, deși lăsată o vreme în paragină, ușile Ei au fost mereu deschise și Dumnezeu nu și-a întors fața de la credincioși. Unde se adună oameni întru Hristos, e și Dumnezeu acolo, acest lucru se întâmplă și aici pe „colina bucuriei”, cum îmi place să o numesc. Iată că adevăratele lucruri mărețe sunt acelea care se transmit din generație în generație și care au la bază credința și dragostea oamenilor, iubitori de Dumnezeu. Când lumea e plină de erezii și secte, lucru cu care ne confruntăm și noi în acest sat, iată că sunt creștini ortodocși care lasă mândria și nepăsarea la o parte și, uniți fiind de un singur Dumnezeu, pot duce la bun sfârșit un lucru măreț. Ulițele satului răsună duminica și în sărbători la auzul Sfintei Liturghii, răspunsurile liturgice fiind date de corul mixt al bisericii noastre, condus de Grigore Bulai, iar noaptea Sfânta Biserică este zărită într-o rază de lumină, coborâtă parcă din Rai și apărată de o Sfântă Cruce luminoasă, donată tot de epitropul bisericesc Dănuț Candrea. Ușile bisericii noastre sunt deschise și pentru turiștii care vizitează satul Poiana Negri, atrași fiind de pensiunile agroturistice din zonă și de frumusețea locului. Mulți turiști din alte țări vizitează aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, având contact direct cu biserica noastră ori de câte ori doresc. Una dintre lucrările deosebite săvârșite în biserica noastră a fost aceea de încreștinare a unei femei de origine africană și a copilului acesteia, care, veniți tocmai din Anglia, au rămas impresionați de acest loc, unde și-au construit o casă și au primit taina Sfântului Botez. Au devenit astfel creștini ortodocși, dorind ca în viitor să se stabilească definitiv în aceste ținuturi. Prima lucrare de creștin adevărat pe care au făcut-o acești străini a fost ajutorarea unor copii din comunitatea noastră, care proveneau din familii sărace. Cu ajutorul bunului Dumnezeu dorim să finalizăm lucrările începute pentru ca în data de 15 iunie 2014 să ne putem bucura de târnosirea bisericii de către Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, alături de P.C. pr. protopop Aurel Goraș și un sobor de preoți și diaconi. Dacă odinioară credincioșii își dăruiau și viața să-L apere pe Hristos, bine ar fi ca astăzi, în această lume plină de dorințe materiale egoiste, să nu uităm de Dumnezeu și să-I dăruim din prisosul sau puținul nostru. Asta au făcut credincioșii din satul Poiana Negri, oameni gospodari, cu stare, dar și cu un suflet nobil și plin de credință. Aduc mulțumiri în acest sens tuturor credincioșilor din Parohia noastră, cât și din afara acesteia care m-au sprijinit în demararea acestor lucrări și care răspund ori de câte ori apelez la bunăvoința lor. Mulțumiri deosebite adresez și femeilor gospodine din satul nostru, care au demonstrat prin hărnicia lor devotamentul pe care îl au față de biserica străbună. Pr. ANTONEL BUSUIOC Parohia Poiana Negri 2
Comentarii