Să ne bucurăm, așadar !

O tulburătoare imagine înnobilează coperta unei cărți scoase la Suceava în 2010, care cuprinde date despre deținuții politici „culeși” de regimul comunist din Bucovina: între degetul mare și arătătorul mâinii drepte, împreunată căuș în mâna stângă, un capăt de lumânare își răspândește lumina curată și clară de parcă trupul din ceară i-ar fi întreg. Plec de la această imagine mai întâi pentru că un tânăr lider politic de pe la noi ne întreba, cu onestitate cred, ce șanse mai are presa scrisă, când cea electronică deja cucerește lumea? Poate că imaginea invocată mai sus dă un posibil răspuns…
 

Dumitru TEODORESCU

Dar acest ziar are propriul lui răspuns. Nu acela că există și în varianta electronică. El, răspunsul, poate eluda filosofia imaginii lumânării pe terminate, premergătoare stingerii, invocând experiența sa singulară ca publicație, care va trebui cândva lămurită de istoria presei. Au pierit atâtea, dacă nu mai toate, dintre cele ce puteau deveni moștenirea de dinainte de 1989 – de la întreprinderile ce se voiau mândria noastră, până la organizațiile care încercau să ne coaguleze viața în stilul și mentalitatea renegate, de cele mai multe ori cu sinceritate, astăzi – s-au topit deci toate aproape firesc, de parcă n-ar fi fost, încât bucata de secol comunist și-a consumat definitiv, asemenea ciotului de lumânare, istoria. Dar în acea Arcadie am fost și noi. Și știți și dumneavoastră, cu siguranță, câtă dorință de a ni se sufla în lumânare s-a adunat în jurul acestui ziar după 1989. Și le-am rezistat suflătorilor, astfel că un sfert de secol am dus mai departe – ziariști vechi, ziariști noi – nu spiritul partinic insuflat de comunism, ci pe cel adânc, curat bucovinean, al presei oneste, create aici de un amestec de spiritualități care au pus mai presus de orice respectul de sine și de adevăr. Pentru mine, pentru mulți dintre noi, cei vechi, ziariști care astăzi nu mai sunt, bădia George Sidorovici a fost liantul dintre presa de dinainte de război și cea de după revoluția din 1989. Pare o enormitate? Nu. Fluidul care a curs prin existența neproletarului intelectual George Sidorovici leagă istoria. Am continuat în spiritul lui, luminând cu flacăra noastră curată și cinstită cugetele celor care ne citesc. Astăzi scoatem ediția cu numărul 6500, surprinzându-i încă o dată pe cei care pariaseră pe un alt deznodământ. Să ne bucurăm, așadar!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: