În slujba comunității și a publicisticii

Cronicar dăruit

Publicistul și animatorul cultural – cele două dimensiuni principale afirmate public și mereu interconectate ale distinsei doamne a Câmpulungului Moldovenesc Artemisia Ignătescu – se bucură de recunoaștere într-un orizont larg, care-l depășește cu mult pe cel local, și acesta relativ prin marginile care, precum ale celui geografic se îndepărtează până la a se confunda, cel puțin, cu ale județului.
 

Prima componentă, pe care o privilegiază rândurile de mai jos, se evidențiază statornic (și în ceea ce privește creșterea valorică) pe parcursul a mai mult de o jumătate de veac, o asemenea admirabilă longevitate, în condițiile în care scrisul n-a devenit profesie, având de bună seamă ca temei dragostea evoluată în pasiune pentru această îndeletnicire (ar fi nepotrivit, dacă n-ar antrena chiar riscurile derizoriului, s-o numim hobby). Profilul de publicist al dnei Artemisia Ignătescu s-a configurat mai limpede în conștiința multor cititori – după ce el se conturase în timp prin articolele publicate (cu deosebire) în „Zori noi” și „Crai nou” – odată cu apariția primei sale cărți, Bună ziua, tinerețe! O altfel de monografie a Câmpulungului Moldovenesc (2012), cea de a doua, pe care o aducem în atenție acum, îmbogățind-o cu noi trăsături, lumini, nuanțe… Noul volum sporește complexitatea și întărește liniile portretului autoarei, inclusiv prin referințele explicite în acest sens cuprinse sub semnătura directorului ziarului „Crai nou”, Dumitru Teodorescu (În loc de prefață. Jumătate de secol), și ale altor comentatori ai creației gazetărești și evenimentelor dedicate publicistei (Mihai Burduja, Paraschiva Abutnăriței, Iulia Tiță, Decebal Alexandru Seul). Cu judecățile lor de valoare se vor întâlni în bună armonie și cele de mai jos, încât lipsa de originalitate a celor din urmă ar putea avea circumstanțe atenuante. Frânturi de viață (Editura Pre-Text, Câmpulung Moldovenesc, 2013; au pus umărul, …financiar, două parohii câmpulungene și directorul unei societăți comerciale, iar la tehnoredactare, Biblioteca Municipală) se dovedește, după lectura cărții, a fi un titlu inspirat nu doar prin simplitatea și expresivitatea lui, ci și prin adecvare, altfel spus, prin adevărul enunțat: subiectele variate sunt impuse de viață, de existența însăși a oamenilor obișnuiți, cu preocupările lor dominante și cu identitate particularizată, sau remarcabili în sfera literaturii, artei, socialului. În capitolul „O altfel de monografie”, „personajele”, colective (o promoție a școlii sanitare postliceale, Clubul Femina, un cerc foto etc.) sau individualizate, alcătuiesc o galerie reprezentativă, îmbogățită substanțial, aproape în fiecare text, cu nume de alți localnici (nu doar edili ori deținători de funcții) implicați într-o acțiune, întâmplare, eveniment. Cu regretul de a nu putea oferi amănunte (le vor afla cititorii cărții) este obligatoriu să menționăm că între cei care asigură conținutul și interesul secvențelor se află pr. Nicolae Cojocaru, doctor în teologie și cu un alt doctorat în etnologie, cărturarul Ioan Bilețchi-Albescu, maestrul dirijor prof. Emil Forfotă (și formațiile sale corale prestigioase), pictorul Costin Neamțu, pompierul-preot (sau invers?) Nicolae Moroșanu, publiciștii Victor Ionescu și Decebal Al. Seul, părintele Teodor Giosan, profesorii literați Eugenia și Traian Nistiriuc și alte persoane și personalități din viața de aici sau trecuți în cea de dincolo. După cum se vede chiar și din enumerarea incompletă, există o preferință clar marcată pentru protagoniști ai vieții spirituale, pe care Artemisia Ignătescu îi abordează firesc, fără complexe, indiferent de celebritatea lor. La un examen oricât de sumar al calității mesajului din perspectiva exigențelor comunicării ziaristice se desprind, ca elemente esențiale – pe lângă discernământul în alegerea subiectelor și spiritul de observație pentru identificarea detaliilor semnificative – corectitudinea și moderația tratării, evitarea căderii în alcătuiri prolixe, a floricelelor sau a altor ornamente și inadecvări de limbaj. Toate acestea, împreună cu hărnicia subînțeleasă, fiind consecința firească a înțelegerii în profunzime, cu onestitate și modestie, a opțiunii de a se dovedi un vrednic slujitor, deopotrivă și simultan, al comunității și al ziarului unde și-a înscris semnătura. Încât avem toate motivele să cuprindem aprecierile, formulate și de alții la adresa dnei Artemisia Ignătescu, în caracterizarea sa drept cronicar dăruit acestei meniri, implicat consecvent și în variate ipostaze în viața cetății. Cea de-a doua secțiune a cărții (dacă facem abstracție de Spicuiri și de Consemnări…, care consolidează calitatea de cronicar), al cărei titlu este transferat asupra întregului volum, „Frânturi de viață”, pune în lumină o altă disponibilitate a colaboratoarei ziarului „Crai nou”. Înclinația sa literară, predispozițiile de această natură se lăsau bănuite și în textele de gazetă. Ar fi suficient să amintim „scăpări” precum „părintele binecuvântează realitatea; l-a scăpat mama în altar prin ușa împărătească”, ca și apelul controlat la neaoșisme și alte cuvinte cu potențial expresiv (hălăduiau, scormonitor, obârșie, baștină, făgăduință, tâlc, să ticluiască etc.). „Frânturile” din cuprinsul a numai ceva mai mult de 20 de pagini revelează însă calitățile literare ale condeiului mânuit de A.I. mult mai pregnant. Știind că, desigur, cititorii cărții vor judeca „la rece” o asemenea apreciere și vor ajunge la propriile concluzii, aici oferim doar câteva argumente ale percepției noastre. În „O întâmplare ca multe altele”, după un titlu… strategic, de natură să ne amăgească și să nu ne creeze mari așteptări, naratorul captează atenția cu o introducere tensionată despre noaptea viforoasă a nașterii eroinei, Sevastița, căreia i se prevestește astfel viitorul, povestea curgând apoi atrăgător, cu șart, cu detalii folositoare firului întâmplării și atingând punctul culminant odată cu relatarea drumului copilei desculțe, prin ploaie, de la Suceava la (probabil) Păltinoasa și, mai ales, a celui prin pădure (cea de la Ilișești?), cu buzunarele și mâinile pline de pietre pregătite pentru câini și cu spaimele la gândul apariției unor dezertori ascunși în zonă. Spaime și trăiri care pot aminti de Cosette a lui Victor Hugo, după cum insinuantul din secvența cu acest nume poate trimite gândul spre amicii duplicitari ai lui Caragiale. Interesante sunt și celelalte proze în care, din câteva rânduri, se înfiripează un profil uman semnificativ, dar între ele se distinge, ca o creație de bijutier, „Oful Mădălinei”. Într-o singură pagină („aerisită” tipografic) facem cunoștință cu o leliță sucită, complicată, suspicioasă, contorsionată afectiv, care se plânge către tovarășii din compartimentul de tren, lacrimile curgându-i pe obraz, de… buna sa prietenă care o irită adesea cu observații, vorbe întoarse, încercări de dominare; recunoaște totuși că îi este ca o soră care n-o lasă niciodată la nevoie. Dacă n-ar exista teama încălcării regulilor (uneori absurde) ale corectitudinii politice (pe care oricum le-am ignorat ocolind, în comentariu, variantele feminine pentru publicist, animator cultural sau narator; astfel de discriminări mai face, de fapt, câteodată, și riguroasa noastră gramatică), s-ar putea zice că respectiva confesiune dă seamă despre… complexitatea unor prietenii feminine. Este remarcabilă prin deschiderea către interpretări și morala textului: „Oamenii întorc capul și zâmbesc, unii a mirare, alții a compasiune. Nu se știe pentru cine…”. Cu voința de a ne înscrie într-un spațiu rezonabil, ținem să sintetizăm, în final, toate aprecierile de mai sus, convertindu-le într-o caldă invitație la lectura cărții.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: