Casele tradiționale din Bucovina atrag tot mai mulți turiști, mai ales străini

Două case din lemn, cu arhitectura tipică zonei, acoperite cu șindrilă și amplasate între-o zonă liniștită din Sucevița, în apropierea mănăstirii, atrag turiștii români, dar mai ales pe cei străini. De la proprietarul lor, Trandafir Cazac, am aflat că cele două locuințe, la care se pare că se vor mai adăuga și altele, se doresc a reconstitui o mică parte a unui sat bucovinean de la sfârșitul secolului al XIX-lea și care au rolul să reînvie trecutul, tradițiile și spiritul acestor meleaguri. Casele arată pe dinafară și în interior exact ca în urmă cu un secol, cu singura deosebire că li s-au adăugat băi moderne, electricitate, televiziune prin cablu și conexiune la internet. „Acesta nu este un loc mai deosebit de cazare, așa este normal să fie cazarea în mediul rural. Vin foarte mulți turiști, majoritatea străini, din America, Australia, Franța, Germania, Anglia etc., care caută liniștea, frumusețea locului, tradițiile și care preferă să stea câteva zile în aceste case decât într-un hotel de patru stele” ne-a spus Trandafir Cazac.
 

Casa taraneasca

Trandafir Cazac

De la Trandafir Cazac am aflat și istoria acestor locuințe, recuperate din alte sate. Casa mică este adusă de la 50 km, ea fusese abandonată pentru că familia care o deținea avea doi tineri care au construit o casă nouă, din beton, și vroiau să o taie pentru lemn de foc, fiindcă îi încurca. „Noi am demontat-o și am remontat-o. Este foarte simplu de făcut chestia asta, pentru că nu are cuie. Este exact ca o jucărie, ca un lego. În 9 zile, casa, care se afla la 50 km, era ridicată în altă parte. După aceea a urmat o muncă migăloasă de restaurare. Sunt elemente din lemn care trebuie refăcute la fel ca cele degradate, trebuie drănițuită, apoi pereții din interior trebuie lipiți cu lut, trebuie realizate sobele, cuptorul, instalația electrică, care nu trebuie să se vadă, trebuie amenajată baia. Finisajele iau foarte mult timp, apoi găsirea mobilierului vechi și restaurarea acestuia, amenajările interioare fac ca o astfel de casă să poată fi introdusă în circuitul turistic abia după câțiva ani de la achiziție” ne-a spus Trandafir Cazac. Casa mare este adusă din Marginea. A fost desfăcută bucată cu bucată și refăcută, interiorul a fost amenajat cum a fost el gândit inițial, pentru că, spre deosebire de casa mică, aici au existat și câteva fotografii vechi, de familie, realizate în interior. „Singura diferență față de construcția originală a celor două case constă în amenajarea de interior, în spațiul destinat magaziei de unelte sau a cămării, a băilor, pentru că trebuie asigurate și anumite condiții. În rest, sobele, plitele, polițele, lăzile de zestre, paturi, scaune etc. sunt vechi, așa cum se găseau în casele bunicilor noștri” a precizat Trandafir Cazac. Interiorul asigură o ambianță plăcută în toate anotimpurile. Iarna este foarte cald, iar vara este răcoare. Este incredibil cât de bine au fost gândite aceste case, chiar dacă pe vremea aceea nu erau arhitecți. Timpul a făcut ca ele să își mențină funcționalitatea și după 100 chiar 200 de ani, chiar dacă au fost clădite fără a se utiliza prea multă tehnologie, fără izolații sofisticate, fără aer condiționat și fără centrale termice… „Am înțeles ce am pierdut la sat” Proprietarul caselor vechi de la Sucevița spune că restaurarea acestor imobile „este și nu este pasiune, dar ele fac parte din amintirile copilăriei”. „În perioada comunistă, trăind la oraș, pentru că la Sucevița nu aveam de lucru, am înțeles ce am pierdut la sat. Eu fiind născut și crescut la sat nu m-am acomodat la oraș. Totdeauna am apreciat tot ceea ce era la sat. Mama mea s-a născut într-o casă țărănească în fața Mănăstirii Sucevița și îmi povestea mereu cum alerga pe un cerdac mare, cum asculta împreună cu frații ei clopotele și toaca de la mănăstire, iar în interior era o atmosferă foarte plăcută. Am rămas cu această imagine mereu, neștiind că voi putea monta și remonta vreodată o astfel de casă. Aceste case sunt și o amintire a copilăriei mele. Seara, după ora 17,30, de pe prispa casei se pot auzi toaca și clopotele mănăstirii care cheamă maicile la slujba de seară (vecernie) și veți fi poate cu gândul la acele timpuri de glorie trecute când mănăstirea strângea în jurul ei întreaga suflare a satului” ne-a mai spus Trandafir Cazac. Din fericire, în Bucovina sunt foarte multe case vechi și foarte vechi, dar din păcate s-au și distrus multe, iar «cultura pentru beton» i-a determinat pe mulți proprietari de case vechi să le taie ca lemne de foc. Trandafir Cazac susține că în Germania, Franța, Anglia, chiar dacă este foarte costisitor, multă lume încearcă să își facă o casă ecologică. „Există programe guvernamentale, cetățenii sunt încurajați să revină la vechea construcție ecologică. În afara faptului că este foarte utilă, nu este atât de costisitoare, nu este greu de întreținut. Izolația este realizată din pământ și paie, motiv pentru care iarna este foarte cald iar vara este răcoare, lemnul este din zonă, construcția este ușor de realizat. Dacă ar exista și un mic sprijin din partea autorităților sau o lege care să sprijine restaurarea acestor case, poate că mulți dintre cei care le dețin nu le-ar mai tăia ca lemne de foc” este de părere Trandafir Cazac. La pensiunea soților Cazac se pot servi mâncăruri tradiționale pregătite de doamna Felicia. Printre acestea, borș cu ciuperci, ciulama de hribi cu mămăliguță, mămăliguță cu sarmale, mămăligă cu tochitură, mămăliguță cu lapte dulce sau acru, tocinei cu smântână, papanași cu brânză și miere de albine, clătite cu dulceață din fructe de pădure, chiroști cu brânză, plus băuturi de casă cum ar fi afinata, zmeurata, vișinata, țuica de prune, țuica de sfeclă sau sfecleanca, cireșata, vinul de coacăze. Aproape toate bucatele sunt preparate la plită cu lemne și sunt servite pe o frumoasă terasă din lemn, acoperită cu șindrilă, care face parte dintr-o altă construcție mai nouă, dar la care toate interioarele sunt amenajate aidoma celor din casele vechi bucovinene, nelipsind grinzile aparente, cuptorul cu lemne cu loc de dormit, lavițele, ștergarele cu cusături care decorează pereții, covoarele țesute la război de bătrânele din sat, mobilierul rustic.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: