100 de ani

Viața a fost o trudă continuă

Motto: „Sensul vieții fiecărui om este Căutarea propriei fericiri” (Albert Einstein)
 

Petrea Minciună

Fiecare om are o poveste, fiecare poveste începe cu „A fost odată ca niciodată…”. Povestea pe care o voi spune este a unui truditor al vieții, a copilului Petrea Minciună, născut în comuna Lespezi, Plasa Baia, la 11.01.1914. Este povestea unei existențe de 100 de ani, sub ploaia vicisitudinilor vremii, a necazurilor și suferințelor, a împlinirilor și satisfacțiilor, a viselor și realizărilor, a chipului truditorului țăranului român, om de la țară care a muncit sub dogoarea soarelui sau sub biciul ploilor reci, stors de puteri. Este povestea strigătului omului onest, îmbrăcat în hainele călduroase făcute din șiac tradițional, încălțat cu opinci în obiele, căciulă făcută dintr-un miel tăiat de Paște, îmbrăcăminte care astăzi nu se mai poartă. A absolvit 7 clase în satul Budeni, unde a rămas alături de părinții săi, agricultori în același sat, ocupație pe care a îmbrățișat-o și el. În anul 1936 a fost încorporat în armată, în Regimentul 16 Infanterie Fălticeni. În anul 1938 este lăsat la vatră. S-a căsătorit cu Zamfira Drăgoi, din comuna Lespezi, o tânără frumoasă și plină de hărnicie, cu care a avut un copil. În anul 1938 a fost concentrat la același regiment până în 1941. Din 1941 până în 1945 a participat efectiv la cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând cu linia frontului până la Odesa și în Cehoslovacia în munții Tatra. A fost decorat cu titlul „Bărbăție și Credință” cu spadă. S-a întors acasă, în satul natal Budeni, și a găsit o tragedie – soția și fiul au fost împușcați de armata rusă, pe motiv că s-au împotrivit rechiziționării căruței cu care se deplasau în județul Botoșani. În anul 1946 s-a recăsătorit cu Miron Maricica din satul Buda, cu care a avut doi copii: Petrică și Rodica. Minciună Maricica a decedat în anul 2000 și a fost înmormântată în satul Budeni. Băiatul Minciună Petrică a decedat în anul 1994, iar fiica, Minciună Rodica, s-a căsătorit cu Iruc Constantin, cu care au un copil numit Cosmin. Iruc Constantin a fost economist la „Goscom” Fălticeni și a decedat în anul 2009, lăsând conducerea societății soției și copilului. Familia Minciună Petru și Maricica a fost o familie de onoare, având cununați și botezați peste 100 de fini. În anul 1962 Petrea Minciună a fost ales președinte al satului Budeni, făcând specializarea în domeniul agriculturii și legumiculturii la Buzău. A fost numit în funcția de șef de fermă a C.A.P.-ului Dolhasca, unde și-a desfășurat activitatea până la ieșirea la pensie. Un model de bun gospodar, un bun familist, lovit de drame familiale, un om plin de corectitudine și bunătate, fapt pentru care i se cuvine omagierea a 100 de ani de existență, exemplu pentru urmașii din sat, pentru muncă, echilibru, seriozitate, competență profesională în gospodărirea tuturor problemelor economice. Vocea cetățeanului Minciună Petru rămâne undeva departe în drama familiei, a soției și a fiului împușcați. Minciună Petrea are o minte curată, nepătată, este un om de onoare, de noblețe sufletească, vibrând cu zdrobitoare sinceritate despre raporturile dintre el și alții. Plinătatea vieții lui este marcată de trudă continuă, de zbateri, de lacrimi și bucurie, de zâmbet și întristare, are o minte ascuțită, gândește și apoi își dă drumul la vorbe și le spune rar și bine, cuviincios și ordonat, calm și cu multă răbdare, demnitate și responsabilitate, bărbăție. În curgerea sinuoasă a timpului, cu umbre din care a aflat puterea să se elibereze, Petru Minciună, la 100 de ani de existență, este lucid; a tras plugul vieții din greu, viața lui este o poveste de dramatism, de muncă și sudoare, de lacrimi și tensiuni, de momente semnificative, de războaie, în fața gloanțelor și tunurilor din al Doilea Război Mondial și a situării față de Dumnezeu. Are o complexă cunoaștere asupra vieții, izvorâtă din experiența tristă, dură, nemiloasă, are rezistență în condițiile precare de viață, nefericire în dragoste, boală răvășitoare și moarte de timpuriu a dragii soții și a fiului scump, îndurând cu bărbăție toate canoanele vieții. În iernile grele, viforoase, cu câmpii troienite și păduri îmbrăcate în straie de ninsoare ori de promoroacă, în verile fierbinți, temperate de vânturi năprasnice, în primăverile încărcate de inundații, în toamnele lungi, ploioase, Petrea Minciună n-a cunoscut odihna, a fost mereu la datorie, îngrijind animalele, aducând lemne din pădure, prășind și cosind, adunând și mâncând o bucată de mămăligă rece cu fasole sau o jumătate de ou fiert, restul punându-i-se stupuș. Duritățile vieții l-au făcut să fie la maximum generos, abolind orgoliile și ferindu-se de prejudecăți și conformism. El n-a avut niciodată o zi de sărbătoare în calendar, n-a sărbătorit plăcerile vieții, în schimb a muncit ca un rob al pământului din care s-a născut și în care se va retrage. El a iubit pământul, i-a ascultat glasul, a iubit obiceiurile tradiționale, a iubit ogorul, izvorul, lumina ceruită a soarelui ca și negurile strălucite aruncate de luna argintie peste câmpuri. Trecerea ceasurilor nu i-a modificat stările. S-a hrănit cu doine cântate din gură, frunză sau fluier, s-a hrănit cu armonia Bejenilor care au cântat la sute de nunți, s-a hrănit cu sunetul buciumului de pe dealurile Budenilor, s-a adăpat la fântânile cu cumpănă, care astăzi au dispărut, a dormit în ierburile dulci cu pumnul sub cap, în prospețimea florilor rustice. Personaj al unei istorii de 100 de ani, învestit cu aceeași aură, cu o dragoste mare față de semeni, s-a însuflețit sub lumina de lună și uneori a așezat-o mai aievea decât cea reală. Timpul pentru el nu a fost altceva decât o trudă continuă, o zbatere, o călătorie, de 100 de ani în timp și spațiu. Logevivul domn Petrea Minciună a drămăluit bine lucrurile în care echilibrul, gândirea sănătoasă, dreapta judecată a binelui și răului i-au fost benefice. Vocea lui devine uimitor de dulce la sărbătorirea a 100 de ani de existență. Dragostea și evlavia se îndreaptă către personalitatea celui care este Petru Minciună, țăran, om de credință, smerenie, echilibru și onestitate. LA MULȚI ANI! MARIA COJOCARIU, primarul orașului Dolhasca

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: