Lăzi de zestre și poveștile lor

Ediția din acest an a Festivalului Național al Ouălor Încondeiate de la Ciocănești a avut o secțiune specială dedicată lăzilor de zestre. De la Marilena Niculiță, muzeograf la Muzeul Ouălor Încondeiate Ciocănești, am aflat că prima expoziție cu lăzi de zestre a fost organizată anul trecut, la Festivalul Păstrăvului, fiind apreciată de cei care au trecut pragul spațiului expozițional amenajat în Casa de Cultură „Florin Gheucă”, chiar dacă erau expuse lăzi de zestre numai din Ciocănești. Anul acesta, expoziția a fost realizată într-un spațiu special amenajat în acest scop, situat în vecinătatea Primăriei. Au fost expuse 35 de lăzi de zestre din întreaga Bucovină, care mai de care mai frumoasă și plină de lucruri importante, necesare unei fete care se pregătea de măritat. Conform etnografului prof. dr. Angela Olaru, lada de zestre era „singura piesă de mobilier cu care miresele plecau, altădată, din casa părintească”.
 

Valeria Ciocan

Multe dintre aceste lăzi de zestre au rămas doar în casele bunicilor sau ale părinților mai în vârstă. Deși, astăzi, o fată care se mărită nu-și mai pregătește o astfel de ladă, aceste comori au rămas un exemplu pentru felul cum se măritau fetele pe vremuri. În plus, „lada de zestre ne identifică, arată hărnicia, ocupația, localizează zona, pentru că multe din obiectele din ladă sunt ornamentate cu motive populare specifice locului respectiv”. Fetele plecau de acasă cu lada de zestre Prof. Oresia Leuciuc este născută la Ulma, locuiește în Rădăuți, fiind unul din meșterii populari care s-a remarcat prin talentul de a încondeia ouă moștenit de la mama sa, dar și prin cel de a păstra obiectele care îi aduc aminte de părinți, bunici și străbunici. Pe lângă păstrarea cu grijă a straielor populare și încondeierea ouălor în tehnica veche, Oresia Leuciuc, împreună cu alte colege din Brodina și Izvoarele Sucevei stabilite în Rădăuți, dorește să pună în valoare obiceiurile străvechi, printre acestea numărându-se și nunta tradițională. Pe vremuri, fetele începeau de la vârste fragede, alături de mame și bunici, să-și pregătească zestrea pentru măritat, care era păstrată de cele mai multe ori în astfel de lăzi. „La noi, în zona de munte, la fetele cu case situate în locuri greu accesibile, unde căruțele nu puteau ajunge, nu erau lăzi de zestre, erau desăgi cu zestre. Băieții veneau și luau lucrurile pe care tânăra le pregătea pentru viața de familie în desăgi și plecau, împreună cu fata, călare. Unde casa era la drum, era și ladă de zestre” a motivat Oresia Leuciuc lipsa lăzilor de zestre la unele gospodine din cătunele satelor de la granița cu Ucraina. Tot în această zonă lada era sculptată și nu pictată, ca în alte sate din Bucovina. Mărimea lăzii arăta bogăția fetei „Cu cât era lada mai mare și cu cât erau mai valoroase lucrurile din ladă, cu atât fata era mai harnică. Toate lucrurile din ladă trebuiau să fie lucrate de mâna fetelor care urmau să se mărite. Tot fata trebuia să coase și costumul popular pentru mire. În acea ladă trebuia să se afle costumele populare pentru soți, mai multe baticuri, carpete care se puneau pe perete, batistuțele care se puneau la vătăjei. Cu cât era batista mai frumoasă, cu atât fata era mai harnică, iar fetele se luau la întrecere atunci când făceau aceste batistuțe. În lada mea păstrez și costumul de vară lucrat de mama mea pentru tatăl meu, ițari, cămăși, brâu și bundiță cu șnur și cu mărgele cum se purta în zona noastră” a precizat Oresia Leuciuc. Profesoara din Rădăuți ne-a spus că la Ulma ștergarele din ladă erau de mai multe feluri. Fetele pregăteau ștergare de nuntă pentru nași, ștergare pentru masă, ștergare pentru coșul de Paște, ștergare pentru anumite evenimente, ștergare pentru acoperit pâinea când aceasta se plămădea, ștergare pentru mămăligă, toate fiind lucrate din in și cânepă. „Fetele lucrau de timpuriu, de la 14-15 ani începeau să se pregătească să plece de acasă, să își facă zestrea, pentru că de cele mai multe ori ele nu plecau la studii. Nu toate puteau să coase, să țese, să brodeze sau să croșeteze, dar trebuiau să cunoască din toate aceste îndeletniciri. În acea ladă fata trebuia să aibă strictul necesar pentru a începe viața în doi. La cele enumerate mai sus se adaugă covoare, cergi, pernele, plapuma, lenjeria de pat ornamentată cu dantelă croșetată, opincile, iar dacă era o fată bogată, cizmele. De obicei, fata trebuia să aibă două rânduri de haine și două rânduri de țoale, pentru că erau haine de sărbătoare și haine de toată ziua. Tot în lada de zestre fata trebuia să aibă covoarele țesute cu motive geometrice sau florale care se puneau în jurul patului și țoale din resturi de material textil înnodat, cunoscute sub denumirea de țoale din codițe” a precizat Oresia Leuciuc. Din inventarul lăzii de zestre de la Ulma sau Brodina mai făceau parte și două unelte pentru prelucrarea lânii, două scărmănători de mână. După ce se spăla lâna, se scărmăna pentru a fi toarsă… Ie veche de 120 de ani Tot la Ulma, o păstrătoare a tradițiilor populare este Victoria Fundiur, care s-a remarcat prin armonia culorilor, măiestria execuției și delicatețea modelelor de pe ouăle încondeiate și de pe costumele populare pe care le confecționează. Pe lângă transmiterea din generație în generație a acestor meșteșuguri pe care le-a ridicat la rangul de artă, bucovineanca este posesoarea unei adevărate comori, piesa reprezentativă fiind o cămașă veche de peste 120 de ani, lucrată manual și ale cărei culori încă se mai păstrează vii. „Este o cămașă lucrată de bunica mea. A fost păstrată cu mare atenție, după bunica a purtat-o mama mea, apoi am luat-o eu și sper să fie păstrată și de fata mea. Aceste cămăși populare vechi se păstrează într-o ladă de lemn și o dată pe an se scot la aerisit, la sorit. Lada trebuie pusă într-un loc uscat, ferit de umezeală. Lucrez costume populare, sunt cămăși la care se lucrează și aproape un an de zile. Se începea de toamna și se termină primăvară, dar nu mai sunt apreciate cum era pe vremuri” ne-a spus Victoria Fundiur. Crucea și icoana nu lipseau din lăzile de zestre de la Ciocănești Ciocănești este o altă zonă etnofolclorică unde lada de zestre este păstrată atât de vârstnici, cât și de cei mai tineri. Costume populare bărbătești și femeiești, tulpan cu franjuri, bundițe, chingi și brâie în culorile steagului românesc sau cu motive geometrice specifice zonei, ciorapi de lână, trăistuțe, perne, pernuțe și plapumă, pături și covoare țesute fac parte din zestrea pe care orice fată de măritat din acest sat trebuia să o aibă. Față de alte localități, din lada de zestre de la Ciocănești nu lipseau crucea și icoana, ca semn de binecuvântare pentru tinerii căsătoriți, ștergare frumos țesute folosite pentru cinstirea icoanelor, oglinda cu care mireasa se gătea la nuntă, batista cusută de mireasă de care se țineau mirii în fața altarului și năframa pe care tânăra trebuia să o poarte după nuntă. După aproape 60 de ani, Valeria Ciocan păstrează încă zestrea cu care s-a măritat La aproape 80 de ani, Valeria Ciocan păstrează cu grijă lada de zestre cu care s-a măritat și chiar o duce la diferite evenimente culturale pentru „a ști toată lumea cum era pe vremuri”. „Este lada cu care am plecat de la părinți de acasă. Sunt aici straie bătrânești, cămăși, priștor, tulpane, țoale de pus pe jos, cuverturi pentru paturi, o bucată de covor pentru pus pe perete, fierul de călcat cu cărbuni, un ceas, o cruce, o icoană, prosoape de in pentru baie, ștergare de in pentru dus mâncare pe câmp, o față de pernă cu pânză țesută în casă, o basma de la bunica mea. Bunica i-a dat-o mamei ca zestre, mama mie, eu am să o las fetelor dacă vor dori să o păstreze. Are mult peste 100 de ani. Când am plecat de acasă am luat lada plină, aveam tot ce îi trebuie unei fete care se căsătorește. Pernele și plapumele, țoalele de cordele le-am avut pe căruță, pentru că nu puteau fi puse în ladă. M-a luat de acasă într-o joi, iar duminică s-a făcut nunta. Era pe 20 februarie 1955” ne-a spus Valeria Ciocan. Femeia ne-a mărturisit că a început să lucreze pentru zestre când avea 7 ani. Făcea ghemele de lână, pregătea suveicile sau dădea la vârtelniță, în timp ce mama sa țesea la război sau torcea în lungile nopți de iarnă grea de la munte. „Poate că aveam de acasă mai multe, dar după război a trebuit să fac totul din nou, chiar dacă se găseau greu și inul, și lâna. Am ținut oi, am avut lână, am pus in, am cumpărat cânepă de la șes și așa mi-am făcut din nou toată zestrea cu mâna mea. Lada a fost construită de un dulgher, era unul care făcea numai lăzi. El avea scândură subțirică, uscată, o geluia, o ansamblu, o lustruia, apoi îi desena puii. După ce am fost doi, au venit și copiii și am făcut zestre și pentru cele două fete, le-am învățat și pe ele, le-am dat și lor lăzi de zestre, pentru că la noi, la Ciocnești, băiatul trebuie să aibă casă și o fată de om gospodar când se mărită trebuie să plece cu lada de zestre, să aibă tot ce trebuie pentru casa în care o duce mirele. Puteai fi foarte frumoasă, însă dacă nu aveai zestre nu te lua mirele” ne-a spus octogenara. Valeria Ciocan ține foarte mult la două obiecte din ladă: o icoană foarte veche și o cruce sculptată, care a depășit de mult suta de ani, ambele primite cadou de la părinți când s-a căsătorit „pentru a binecuvânta și a feri casa de cele rele”. La numai 8 ani, își adună obiecte pentru lada de zestre La Iacobeni și astăzi unele fete mai păstrează această tradiție. Obiceiul este moștenit de la părinți, care își doresc ca și copiii lor să ducă mai departe tradițiile, pentru că fac parte din identitatea noastră națională. Miruna Gabriela Țăran are doar 8 ani, îndrăgește muzica populară, fiind prezentă pe scenele de la spectacolele folclorice din județ. Când nu are lecții sau nu se joacă stă cu mama și cu bunica alături de la care învață să țeasă, să împletească sau să coase. Îi place să-și laude lada de zestre și să o prezinte cu mândrie tuturor celor care îi trec pragul casei sau să o etaleze la diverse manifestări culturale. „Aici mi-a pregătit mama, bunica Mădălina și moșica zestre pentru când mă voi mărita. Mi-am pus în gând ca atunci când mă voi mărita să iau această ladă cu zestre, cu care s-au măritat atât mama, cât și bunica. Aici am adunat acum carpete de perete, două pernuțe, două îțate pentru pus pe pat, niște țoale, perini, plapumă. Mai am o cămașă populară, o față de masă, o carpetă, o catrință, un batic de purtat iarna, un mileu de lână croșetat de bunica și un covor cu flori. În colțul lăzii am și un fier de călcat, pentru că lucrurile nu trebuie să fie șifonate. Fetele trebuie să înceapă o viață nouă când se mărită și atunci trebuie să aibă zestre. O parte din lucruri sunt ale bunicii, iar altele sunt ale mele, iar prezența lor în ladă înseamnă că ne prețuim înaintașii” ne-a spus Miruna. „Generațiile dinaintea noastră au pus piatră cu piatră…” Col. (r.) Ioan Abutnăriței, cunoscut prin scrierile și cercetările pe care le face alături de soția sa, prof. Paraschiva Abutnăriței, în satele din Bazinul Dornelor, ne-a spus că lada de zestre a început să fie redescoperită și pusă în valoare anul trecut, la Festivalul Păstrăvului de la Ciocănești. „Acest lucru dovedește faptul că în comuna Ciocănești preocuparea pentru promovare, cultivarea și păstrarea tradițiilor populare este la ea acasă, iar rezultatele nu au încetat să apară. Comuna Ciocănești este cunoscută în țară și peste hotare tocmai datorită acestor virtuți, de a păstra, conserva și promova cultura, tradiția și folclorul bucovinean. Vreau să atenționez că să ajungi satul cultural al României nu este un lucru întâmplător și nu este ușor. Generațiile dinaintea noastră au pus piatră cu piatră, proiectele și inițiativele din zilele noastre au dat rezultate și Dumnezeu ne-a dat dreptate, pentru că aici tradițiile și obiceiurile nu sunt luate din cărți sau din manuale. Ele se construiesc zi de zi. Trebuie felicitați bunicii, străbunicii, contemporanii și toți cei care au avut inițiativă să arate lumii întregi frumusețea tradițiilor noastre” a spus Ioan Abutnăriței. În cadrul Festivalului de la Ciocănești, șapte gospodine (Asmarandei Paula, Candrea Minorica, Fundur Victoria, Raia Silvia, Samson Raveca, Todașcă Elena și Țâcșa Mărioara) au primit pentru lăzile de zestre prezentate premiul I, alte 25 au luat premiul II și trei s-au situat pe locul III.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: