În contracurent

Fuga Iuliei Ionescu și goana după rating

Deși în România dispar mii de oameni de acasă, unii fără șansa de a mai fi găsiți vreodată, Iulia a stârnit vii emoții cetățenilor, iar autoritățile și mass-media s-au mobilizat de astă dată, dovedind fără tăgadă că situarea noastră pe continentul european nu este întâmplătoare. Da, e bine să spunem că la fel se întâmplă lucrurile în toate țările civilizate.
 

Ceea ce diferă totuși este interpretarea, aplicarea legilor legate de dreptul la propria imagine și ocrotirea identității. Fiind vorba despre un copil, presa și televiziunile erau obligate să-i apere drepturile și să nu rănească o personalitate firavă, dar excepțională ca a Iuliei, căci realmente eleva olimpică a Colegiului Sfântul Sava, una din școlile noastre reprezentative, este una de excepție. Industrie mediatică și excese Numai că situarea pe continentul european nu înseamnă că ne-am fi ferit și de excesele industriei mediatice occidentale, din contra. Zile și nopți, televiziunile și-au alergat reporterii și cameramanii prin mai toate zonele Bucureștilor și mănăstirile din nordul Moldovei să culeagă informații, imagini și zvonuri. Cele mai multe fiind date în direct apoi pe post fără minime verificări, fără a ține cont că e vorba de viața unui copil. Cele ce au contat au fost ratingul și dorința de a se ajunge cât mai repede spre un final fericit. De aceea faptele merită circumstanțe atenuante. Dar informațiile și comentariile riscante, eufemistic vorbind, pe care televiziunile s-au întrecut a ni le da despre relațiile copilei cu școala, colegii, părinții și Biserica nu și-au dovedit toate veridicitatea: Iulia a beneficiat de o creștere și o educație alese, iar familia și școala trebuie felicitate. Visurile, curiozitățile și căutările Iuliei sunt specifice vârstei de 15 ani, colegiul realizându-i dorința de a deveni olimpică, iar duhovnicul și Biserica, de a se regăsi pe sine. A se regăsi pe sine nu înseamnă nicidecum un proces psihic încheiat cu această ocazie, nici că toate căutările ei vor înceta. Ceea ce e firesc. Impactul imaginii Două lucruri au stârnit curiozitatea mediatică și interesul cetățenesc: în primul rând, poza Iuliei, cu ochii sinceri și larg deschiși, neputându-i ascunde inteligența și bogăția vieții interioare, și abia apoi faptul că era olimpică. Surprinzătoare au fost și motivele fugii de acasă: chemarea spre cele sfinte, dorința de a se călugări. De aici acuzațiile cu totul deplasate la adresa oamenilor de cult, oameni care au ajutat-o și au protejat-o cu o grijă părintească, demnă de toată lauda. Însuși starețul Sihăstriei Rarău a remarcat că „fata asta nu este, totuși, labilă psihic, are o gândire mult mai sănătoasă decât a multora”, aluzie la fel de fel de specialiști care și-au dat cu părerea prin studiouri TV încropite la repezeală sau la cei ce au proferat neadevăruri. Performanța cere sacrificii Ce au greșit fetița, familia, societatea? Lucrurile trebuie privite cu mare atenție: cine își închipuie că un copil excepțional se pregătește ușor și cât ai bate din palme e bine să afle că în astfel de situații e vorba de ani și ani de muncă și sacrificii, în primul și în primul rând ale Iuliei, apoi din partea familiei, chiar și în situația părinților despărțiți, dar nu în ultimul rând din partea profesorilor. Performanța nu se obține de azi pe mâine, iar eleva a făcut față cu brio tuturor provocărilor. Ceea ce, sunt absolut sigur, va face și în continuare. Firește că în cazul fugii de acasă a Iuliei există niște vinovății, de aceea s-a întocmit un dosar penal. Dar familia și școala nu pot fi învinuite, probabil, de altceva decât de proastă comunicare, poate de lipsă de înțelegere a aproapelui în momentele dificile, poate de tendință spre autoritarism, pe de o parte, și turpitudinile vieții, pe de alta, sunt cele ce pot genera astfel de drame. Dar acestea nu sunt infracțiuni. De fugit însă nu a fugit de acasă degeaba. I s-a părut că alternativa călugăriei e mai bună. O lecție de viață Dacă școala a făcut-o olimpică, la rându-i, cazul Iuliei Ionescu ne-a oferit o lecție de viață care nu va fi uitată ușor. Iar lecția aceasta se referă și la mass-media, în special la televiziuni: ratingul nu trebuie să le întunece realizatorilor mințile, iar regulile de tratare a unor astfel de subiecte ar trebui respectate cu sfințenie.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: