L.D. CLEMENT
Și folclorul s-a remaiat, reșapat etc. potrivit situației, rezultând prea frumoase născociri de genul „Dragobetele vestește/ Primăvara că sosește/ Și-un prieten te iubește! Și-ți trimit din depărtare/ Un gând bun și-o sărutare…” (cu precizarea că ultimele două versuri provin din creații similare de prin albumele de la mijlocul veacului trecut). Urările au fost de asemenea reciclate: „Să-ți aducă Dragobetele un an plin de bucurii, fericire, sănătate și multă izbândă în tot ceea ce ți-ai propus! Să fii iubită/ iubit și să-l/ o iubești înzecit pe cel/ cea care îți va deveni soț/ soție!”… …Așadar, cine ar mai putea zice că nu ne modelăm, nu ne prefacem? Și poate că acesta este doar începutul. S-ar putea prevedea, la o adică, și resuscitarea altor momente pierdute, tot în relație cu amorul, precum Săptămâna nebunilor dinainte de postul mare când, zicea S. Fl. Marian, numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții dau zor să se ia; pe când cei cuminți… Da, pe când cei cuminți?
Comentarii