Suceveanul cu 5 ani mai vechi decât veacul

Dumnezeu dă zile sau nu dă. Ne-am obișnuit să credem că un trai cumpătat îți asigură o viață lungă și probabil că este mult adevăr în asta. Puțin mai greu de explicat este de ce se moare câteodată de infarct la 25 de ani, iar persoane care au tras la tutun o viață întreagă trec spre alte tărâmuri după 90 de ani, dar nu înainte de a fi strivit un ultim chiștoc în scrumieră. Singura concluzie rămâne cea de mai sus, că Dumnezeu dă sau nu dă zile, dar numai în urma unor socoteli numai de El știute. Preotul Viorel Ilișoi din Botoșana a numit câțiva dintre beneficiarii socotelilor tainice ale Cerului spunând că „Știm că patriarhii și drepții Bisericii au fost binecuvântați cu ani mulți de viață. Iată că și bădița Vladimir a ajuns, cu sănătate, la 105 ani”.

 

„Ce-a fost, toate au trecut” Într-adevăr, ieri, în comuna Botoșana, „bădița” Vladimir Creangă a împlinit nu mai puțin de 105 ani și este probabil cel mai vârstnic cetățean al județului Suceava. Pentru cei care nu își pot închipui cum poate arăta un om cu 5 ani mai bătrân decât veacul, le spun și că… surprinzător de bine. Sărbătoritul, îmbrăcat frumos, cu o căciulă de miel pe creștet, a coborât puțin ajutat treptele casei ca să-și primească musafirii, a ciocnit și gustat o „lacrimă” de țuică cu cei care au venit să-i spună cu drag și respect „Doamne ajută” și „sănătate”, și, în grija și atenția copiilor lui, oameni care au acum în jur de 70 de ani, a stat o vreme în curte, la masă cu invitații. Când Vladimir Creangă a împlinit 100 de ani și a fost sărbătorit de comunitatea locală, primarul Ion Ghiață i-a urat „Să ne vedem la 105!”. Era cu siguranță o urare din tot sufletul, dar și politicoasă, dar uite că cei doi s-au văzut și la 105. Același primar a dorit să facă încă o dată venerabilului cetățean al comunei o zi de naștere frumoasă. De data aceasta în cerc mai restrâns, dar la fel de inimos. Au intrat pe poarta gospodăriei lui Vladimir Creangă, puțin înainte de prânz, Ion Ghiață, primarul comunei Botoșana, preotul Viorel Ilișoi, lt. col. Luigi Blezniuc, locțiitorul comandantului Centrului Militar Suceava, câteva rude apropiate. Lângă „bădița” erau copiii Viorica și Dumitru, prima fiind cea care și-a dedicat în exclusivitate ultimii 8 ani îngrijirii tatălui său. Urmașii sărbătoritului nu sunt cu zecile, dar sunt oameni buni și prețioși care îi sunt aproape sau care, de prin alte țări, nu l-au uitat niciodată; doi copii, 4 nepoți și 4 strănepoți. Dar există încă sute de oameni din comună care îl respectă pentru viața pe care a dus-o și omul care a reușit să fie. Nu a construit un imperiu „bădița” Vladimir. A fost însă căsătorit vreme de 75 de ani cu aceeași femeie, care i-a fost jumătate, prietenă, gospodină, ajutor, soție și mamă la copii și pe care dacă ar fi fost să o mai poată ține în viață ar fi făcut orice. Vladimir Creangă a trecut prin cele două războaie mondiale, în cel de-al doilea luptând în cele mai fierbinți momente. A fost în lagăr de două ori, reușind chiar să fugă de acolo. „A tras o fugă până acasă ca să mă facă pe mine”, strecoară în glumă Viorica. Bătrânul a făcut și pușcărie, un an, pentru că s-a opus colectivizării. A muncit pe rupte, a băut un pahar în zi de sărbătoare și a trăit viață aproape de casă și familie, după reguli de bun-simț și omenie. Îndemnat să mai povestească din cele trăite, el răspunde cu glas ușor și cu înțelepciunea căpătată în cei 105 ani de viață. „Ce-a fost, toate au trecut”, dar nu oftează, ci își mută ochii de la unul la celălalt mesean, încercând să-i recunoască pe toți. „Pentru noi, tata este un înger. Sunt onorată că am așa un tată și sunt la fel de onorată că ați venit să-l sărbătoriți. Tata a ajuns la anii aceștia nu pentru că ar fi avut un regim de viață special, ci pentru că a avut un ADN special. Pe lângă războaie și lagăr a muncit mult, iar munca nu a omorât pe nimeni”, a spus fiica sa, Viorica, care a lucrat o vreme în calitate de corectoare la „Zori noi”. Cu tricolorul aproape Înainte de urările de „La mulți ani” și statul de vorbă a părut mai mult decât firească slujba de mulțumire pentru viața lungă dăruită sărbătoritului de Dumnezeu și pe care a oficiat-o părintele Viorel Ilișoi, cel care i-a adus și o icoană în dar. La fel de firesc a venit și omagiul statului român, al Ministerului Apărării Naționale, adus plutonierului adjutant principal (rtr.), veteranul de război Vladimir Creangă, soldatul român care în 1942 lupta în Bătălia de la Cotul Donului. Placheta omagială a fost oferită lui de lt. col. Luigi Blezniuc, care, salutând militărește pe soldatul de odinioară, i-a transmis veteranului cuvântul simplu, omenesc și respectuos al ministerului: „Fie ca anii care vin să vă rezerve numai bucurii și satisfacții, pe măsura faptelor dumneavoastră de arme și a conduitei remarcabile în societate”. Împreună cu placheta, bătrânul Creangă a primit și un steag tricolor, un steag pe care și l-a trecut în jurul gâtului. Primarul comunei Botoșana, Ion Ghiață, inițiatorul întregului gest de respect față de „supercentenarul” Vladimir Creangă, a venit cu un tort mare, mare, de servit parcă tot satul, cu o sticlă de vin bun și cu o urare frumoasă pentru toți cei „105 ani de experiențe și realizări” în care a scris: «Chiar dacă viața nu e așa cum o dorești,/ Chiar dacă cei pe care îi iubești te mai supără,/ Iartă și uită, zâmbește și bucură-te alături de noi,/ Cei care îți urăm astăzi „La mulți ani”./ Cele mai frumoase gânduri de bine și de sănătate».