Politică de frustrați

După alegerile din 2012, politicienii, și mai cu seamă jurnaliștii, de orice orientare ar fi ei, se acuză tot mai des de frustrare. O fac fără jenă, fără un minim de precauție, ca și cum a-ți spăla rufele în piața publică ar fi un fel de activitate cotidiană. Adevărat este și că adesea le place să facă paradă de cunoștințele lor apelând la neologisme și motivații psihologice insolite.
 

Ce este frustrarea Datorită frecventelor discuții despre frustrare, se poate spune că avem o politică de frustrați. Dar ce este frustrația? După Sigmund Freud aceasta denumește starea sufletească a unui ins care nu-și poate satisface libidoul, însă urmașii i-au tot îmbogățit înțelesul, ajungând să desemneze reacții emoționale ca supărare, obstrucție, opoziție împotriva proiectelor personale, înșelare (a așteptărilor), dezamăgire din cauza unei nerealizări… Dacă urmărim cu atenție frecvența termenului în discursul nostru politic, observăm că frustrarea s-a generalizat: „Deputatul Cezar Preda este un frustrat, prin urmare nu are ce să caute în Partidul Mișcarea Populară” hotărăște cu de la sine putere(?) Elena Udrea, ceea ce „încearcă să evite oameni care-și pun frustrările deasupra intereselor PMP”. Geoană e și el „un lider politic mai puțin inspirat. E un frustrat, o persoană care nu știe încotro să meargă” zice Adrian Năstase. Prin 2012, Crin Antonescu declara el însuși că este frustrat de decizia CCR, dar că o va respecta, că n-are ce face. Generalizarea frustrării Încet-încet, frustrarea a cuprins și eșaloanele doi, trei ale politicii, până în ultimul cătun: Valentin Nicolau era frustrat când pe scaunul dorit de el fusese așezat Claudiu Elvis Săftoiu, iar în provincie „Duicu este un tip complexat, frustrat și disperat că după aproape doi ani județul Mehedinți este pe buza prăpastiei”. N-a scăpat nici Laszlo Tokes care este „un nostalgic frustrat”. Frustrați după frustrați… Cel mai frustrat pare a fi Traian Băsescu. De pildă, ministrul Nicolaescu a „văzut aseară un Traian Băsescu speriat și frustrat”, iar Victor Ponta zicea și el acum ceva vreme că Traian Băsescu este frustrat în legătură cu participarea la Consiliul European. În schimb, presa e mai sentimentală, rămânând aproape de întemeietorul psihanalizei, Freud: „Înfrângerea Elenei Udrea în congresul PDL a spulberat fragilul echilibru emoțional al domnului Băsescu, furios, frustrat, rănit în orgoliul de mascul alfa incapabil să-și protejeze teritoriul”. România frustrată… La rândul său, Traian Băsescu, îi transmite președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, nu propria frustrare, ci frustrarea întregii Românii: „Nu în ultimul rând, problematica legată de energie și de frustrarea noastră că Nabucco, un proiect european, a fost abandonat”. Așadar, nu doar politicienii sunt frustrați de la primul până la ultimul, ci însăși România, o țară membră a UE. Numai că în urma anulării proiectului Nabucco au mai fost și alți frustrați: turcii, bulgarii, ungurii, austriecii… În aceste condiții, curiozitatea ne-a dat ghes să mergem mai departe. Am descoperit astfel o frustrare care a dat pe dinafară în Ucraina, alta care îi înfurie pe englezi, germani, olandezi, belgieni, finlandezi… că românii le iau joburile, încă una care-i mâhnește pe francezi că președintele François Hollande divorțează din nou, o alta care-i îngrijorează pe spanioli că prințesa Cristina a ajuns în fața judecătorului… De frustrările italienilor legate de libidoul lui Silvio Berlusconi nu mai zic, iar de greci… Până și moldovenii sunt frustrați că tovarășii ruși nu le mai cumpără vinurile. Ce are a face frustrarea cu politica? Partea urâtă a acestei stări de fapt nu este neapărat amestecul psihanalizei cu politica, ci că frustrările, recte reacțiile emoționale, au ajuns resortul principal al deciziilor politice. Atât pe malurile Dâmboviței, cum zicem noi, frustrații, când ne dezamăgesc politicienii, cât și în Occidentul luat ca model. Cu toate că, atunci când este vorba de destinele a zeci de milioane de cetățeni, ar fi neapărată nevoie de o judecată rece și de o minte limpede, și nu de bizarerii psihanalitice. Din păcate, sătui până peste cap de politicieni pentru care buna guvernare e vorbă în vânt, preferăm să căutăm motivele nerealizărilor în altă parte, devenind cu toții niște frustrați.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: